Archive
Marathon International Cluj 2011-Primul Marathon
“When you cross that finish line, no matter how fast, no matter how slow, it will change you life forever”
Si iata ca ceea ce mi-am dorit de mult timp : Alergarea primului Maraton s-a realizat.
dupa 1/2 zi petrecuta prin Bucureti cu verisoara Mirela, care a avut bunavointa de a ma transporta la Decathlon pentru a-mi satisface unele mici placeri nevinovate am luat trenul catre Cluj Napoca.In cuseta eram planificati sa stam 3 persoane avand paturile de jos in sus astfel:o baba, eu si la al 3-lea nivel o doamna.Datorita faptului ca in patul de sus nu se putea dormi , fiind impropriu dormitului, de fapt era o transformare a locului pentru bagaje in pat, doamna, a facut putin scandal si a obtinut un alt loc intr-o alta cuseta.Si asa am ramas eu cu baba…Bun !!!! zic eu, o sa dorm pana la Cluj.Dar datorita emotiilor si fricii sa nu ma pot trezi pentru Cluj am adormit iepureste vreo 3 ore.Restul le-am perpelit pe o parte si de alta.
Am ajuns in Cluj pe la 05.30, am coborat, era frig si m-am indreptat direct spre locul de start (din aducere aminte a hartii prezentate pe net).Constat cu uimire ca sunt singurul care o ia in acea directie.In cele din urma am ajuns la locul faptei, baietii de la organizare montau niste garduri protectie.M-am apucat sa mananc in fata statuii din piata centrala si sa fac cateva poze “pentru eternitate”Dar SURPRIZA!!! Imi moare aparatul, un Canon SX20IS de care eram foarte mandru.De fapt datorita frigului, bateriile aparatului foto s-au deescarcat, cele de rezerva fiind moarte si ele din pacate.Asa ca incepuse se mi se ridice adrenalina….
Spre surprinderea mea nu am prea gasit in centrul Clujului vreun barulet in care sa ma incalzesc ca sa mai treaca timpul.In cele din urma l-am gasit,cu un betiv stand la o masa si vorbind in legea lui, eu comandandu-mi o cafea si barmanul, cu care am schimbat cateva cuvinte despre marathon.Asa au ma trecut 2 ore .In jurul orei 8, m-am prezentat din nou la locul de start al competitiei de unde am fost indrumat sa-mi iau kit-ul de concurs si sa ma schimb din imediata apropiere.Aici m-am intalnit cu 3 constanteni care venisera si ei la marathon/semimarathon si ii cunosteam din vedere din alergarile din Mamaia: Toma Daniela,Cristi Bornaz si Sabin Vasile.
Dupa echipare, m-am indreptat nerabdator catre start.Fiind frig, si existand posibilitati de averse,am considerat ca era mai bine sa alerg cu geaca de fas si un “gatar” pentru protectia gatului.Si rau am facut.Nu a plouat si nu s-a facut mai frig.M-am intalnit cu alti alergatori pe care ii cunoscusem la precedentele concursuri ….Serban Damian, Ilie Rosu– cu ale lui steaguri,si Diana Gal cea care este raspunzatoare pentru cooptarea mea in randul alergatorilor de lunga distanta.
5…4….3…2….1….START
Emotiile de inceput ma fac sa pornesc intr-un ritm maricel, tinandu-ma in spatele lui Serban o buna distanta.Pe urma mi-am revenit si am aplicat metoda de antrenament personala.La prima urcare il ajung din urma pe Ilie Rosu care purta mandru steagurile, alerg cu el o bucata de timp, dupa care ma desprind nu inainte de a-l incuraja,(uite la mine ce tupeu, eu eram la primul marathon, el un TITAN al maratonului, dar deh….adrenalina si euforia momentului si-au dat intalnire in creierul meu), HAI NEA ILIE !!!BRAVO !!
Traseul de maraton era de tip circuit , se faceau 4 ture pentru marathon si 2 ture pentru semimaraton cu o urcare destul de lunga pe un deal si cum eu in Constanta nu am dealuri pentru antrenament…..Dar vorba unui prieten (Cristian Ungurenu): Nu ne predam, Nu capitulam!!! – am continuat sa alerg cu indarjire. Primele 2 ture le-am facut in ritmul prestabilit, a mers si 1/2 din tura a 3 dar era pe traseu 1 bucla de alergat si apoi reveneai pe traseul principal.Treaba asta a fost un factor demoralizator pentru mine, dar ce sa-i faci…alergarea cere sacrificii.La ultima tura, fiind in grafic cu timpul am inceput sa-mi iau ramas bun de la persoanele care erau pe traseu ca supraveghetori, sa le spun ca ne vom intalni la anul,facand glume,razand,parca eram prieteni vechi, cu toate ca eram terminat fizic, insa psihic eram “din alt film”.Si ma simteam EXTRAORDINAR !!!!
In fine, am trecut linia de sosire obosit dar fericit in baremul de timp propus de la plecare: 4h30min. Timpul putea fi mai bun daca nu pierdeam timp cu “curtoaziile” de pe traseu,dar cu ocazia asta am observat ca imi face o deosebita placere sa alerg.
Dar contrar tuturor asteptarilor, la finish n-am primit medalia de finisher.Nici eu si nici alti alergatori (printre care si Ilie Rosu), datorita faptului ca s-ar fi dat medalii si celor care nu trebuia sa sa dea, si nu au ajuns la noi……In fine,Horatiu (organizator) ne-a asigurat ca vom primi medaliile prin posta.Ramaneam cu speranta….
M-am dus sa ma schimb intr-un WC inchiriat de organizatori langa locul de start, impreuna cu alti alergatori,atunci am observat in talpa piciorului o basica de toata frumusetea pe 1/2 din talpa, dar ce mai conta, TERMINASEM PRIMUL MARATHON. M-am indreptat direct catre gara, am gasit un tren ce avea legatura catre Constanta si am sarit in el nu inainte de a manca 2 ciorbe la o autoservire de langa gara.
Iulian Dideanu 