2011 la final

Pentru ca am ajuns la sfarsit de an 2011/ inceput de an 2012, este timpul sa fac un bilant in cifre al activitatii efectuate. Acesta va fi punctul de plecare si comparatie pentru 2012.

Numar de alergari:	113
Kilometrii parcursi:	1748.59 km (o medie de 15.47 km / alergare)
Targeturi realizate:	Participare Triathlon -proba Olimpica
	Participare etapa I Trans Romania Run
	MIB 2011
	Primul maraton de inot
Targeturi nerealizate:	Finalizare maraton sub timpul de 4 ore
Tinta pentru 2012:	Finalizare maraton sub timpul de 4 ore
	Participare la un maraton montan
	Participare la cel putin 1 etapa de TRR 2012
	Imbunatatire timp inot la Aqua Challenge Maraton 2012
Tinta in ceata 2012 (Vise tata…vise ) )	IronMan

Impartite pe luni alergarile mele au fost:

LUNA	Km
Ian	178.1
Feb	191.2
Mar	227.7
Apr	122.995
Mai	147
Iun	142
Iul	125.85
Aug	146
Sep	134.3
Oct	156.755
Nov	101.5
Dec	75.195
TOTAL	1748.595

Am alergat in Adidas(Adizero) , Asics (Asics GT 2151 si Asics 2160) si in picioarele goale pe plaja, de unde am capatat si niste basici la degete.Toate alergarile au fost facute in natura (nu sala/banda) pe plaja, in Mamaia spre Navodari.
Mi- au cazut destule unghii de la picioare, cat sa le tin minte toata viata (7- aproape o intreaga garnitura).M-am alea si cu o periostita la ambele tibii, de care am scapat prin reducerea volumului/intensitatii  de antrenament – ca asa spune Dr . Google.
Nu am avut nici o alimentatie de efort specifica sportivilor, am luat din cand in cand (4 cutix 30 drajeuri/an)  multiminerale de la Eurovita. In rest am mancat ce am vrut si cat am putut.
Am constatat cu parere de rau ca si la acest nivel, al amatorilor, exista o “mafie” a concursurilor/concurentilor iar moralitatea unor sportivi e indoielnica.Precum este si in societatea civila din pacate. Sau oi fi eu prea exigent cu sportivii amatori ?

Pe ansamblu:  Sunt multumit de activitatea prestata (hmmm, cum altfel…), ramane totusi targetul de 4 ore la maraton neatins inca, pe care l-as fi atins cu siguranta daca nu alegeam discutiile/sueta din timpul maratonului….. Vedem anul asta ce va fi.

Maratonul Reintregirii neamului romanesc, 1 decembrie 2011

Abia incepusem sa ma las pe tanjala, sa incep sa raresc antrenamentele, apare ca din senin noutatea:Ilie Rosu inpreuna cu Ro Club Maraton, in parteneriat cu Asociatia Bucharest Running Club si Primaria Sector 3 Bucuresti organizeaza: concurs maraton de 1 Decembrie.Fiind si in schimbare de loc de munca, programul nu era avantajos pentru mine, lipsa antrenamentelor de lunga distanta dupa MIB 2011 m-a facut sa stau in cumpana pentru participare.Dar dorinta si respectul pe care il purtam lui Ilie Rosu cu care anul acesta am carcotit constructiv pe teme maratonistice pentru concursul de la Marasti-Marasesti ma facea sa nu mai dau inapoi. Dupa o analiza temeinica a situatiei, o alergare de 25 km pe nisip, am spus ca merita riscul de a participa la maraton, daca alergasem 25, nu ma impiedicam eu la restul….

M-am inscris pe site,si am inceput sa ma odihnesc .Mai mult din cauza programului incarcat/fortat pe care il aveam.Dupa alergarea de 25 km am simtit si o oarecare durere la nivelul genunchilor si nu am vrut sa fortez in nici un fel.Ma bazam pe spiritul de luptator grec ce salasluieste in mine.

Cu 2 zile inainte de concurs m-am indopat cu paste/branza/miere.De la MIB luasem si 2 kg in plus.Imi pregatisem bagajele cu 1 saptamana inaintea evenimentului, noaptea de dinaintea lui am dormit de la 22 la 04 (6 ore), dar parca as mai fi stat in pat.Am plecat din Constanta pe un frig aproximativ de -3 grade Celsius dupa termometrul de la Brick.Frig dom’le… nici macar un caine sa scoti pe timpul ala.Am ajuns relativ rapid in Bucuresti, am gasit usor Parcul IOR (locul de desfasurare al maratonului), m-am echipat in masina (bbbrrrr) si m-am dus la locul startului.

Am regasit vechi prieteni de la concursurile anterioare: Turcu Stan, Serban Damian,Gabi Solomon, Simion cu sotia,Viomassage- de la care am o multime de foto ,Ilie Victor ,etc.O placere deosebita a fost sa-l reintalnesc pe unul din eternii mei rivali: Liviu Bica si bineinteles pe fenomenalul Ilie Rosu cu care m-am imbratisat , el de bucuria de a ma avea ca participant, eu pentru respectul pe care il port pentru ceea ce face pentru noi.Am schimbat cordialitati cu restul participantilor, glume, am mai mancat o banana, am neglijat total incalzirea, am intonat imnul Romaniei si in 2 minute s-a dat startul.Maraton, maraton stafeta, semimaraton.

Voie buna, veselie, am pornit ca din pusca pe aleile parcului, in relativa apropiere a lui Ilie Rosu si ale lui steaguri.Mi-am dat seama inca de la inceput ca am un tempo cam rapid pentru “pregatirea mea” dar am vrut ca sa mentin acest ritm pentru prima tura, dupa care am inceput sa  scad tempoul.Aburi ne ieseau din gura, lacul era inghetat, chihote,incurajari, indemnuri se auzeau pe tot traseul.La ora startului (ora 9) parcul era pustiu.Doar noi, alergatorii, il animam.Astea pentru primele 5 ture, dupa care lumea a inceput sa iasa la plimbare facand practic imposibila alergarea in zona de finish, pe o distanta de 100 metrii.Primele 6 ture a fost excelente din punct de vedere fizic, dupa care a 7-a a fost asa si asa, a 8-a a fost cea mai grea pentru mine(zidul) ,a9-a o usoara revenire, urmand ca ultima tura, a 10-a aproape sa o fac la pas.Asa arata desfasuratorul meu pentru fiecare tura.

Lap 1 (4.20 km): 21:31
Lap 2 (4.20 km): 22:19
Lap 3 (4.20 km): 23:40
Lap 4 (4.20 km): 24:10
Lap 5 (4.20 km): 25:20
Lap 6 (4.20 km): 27:35
Lap 7 (4.20 km): 30:18
Lap 8 (4.20 km): 32:01
Lap 9 (4.20 km): 35:30
Lap 10 (4.20 km): 38:10

Pe final (incepand cu tura a 8-a) am inceput sa am dureri la ambii genunchi si la pulpa piciorului stang.Probabil si pentru faptul ca nu m-am incalzit inainte de start.

Clasament general proba Maraton:

1	1	1	Florin Szomyu	M	138	Masculin	—	02:56:15	–
2	2	2	Razvan Staicu	M	135	Masculin	—	03:12:00	–
3	3	3	Danut Cernat	M	113	Masculin	—	03:20:45	–
4	4	4	Florin Simion	M	111	Masculin	—	03:25:30	–
5	5	5	Gheorghe Berdei	M	110	Masculin	—	03:33:40	–
6	6	6	Marius Dragus	M	126	Masculin	—	03:36:30	–
7	7	7	Matteo Spatafora	M	127	Masculin	—	03:36:45	–
8	8	8	Victor Ilie	M	125	Masculin	—	03:44:35	–
9	9	9	Roby Roth	M	143	Masculin	—	03:45:48	–
10	10	10	Gabriel Manea	M	124	Masculin	—	03:48:35	–
11	11	11	Andrei Vasiliu	M	144	Masculin	—	03:56:00	–
12	12	12	Andrei Gligor	M	104	Masculin	—	03:58:37	–
13	13	13	Mugurel Fratila	M	120	Masculin	—	03:59:29	–
14	14	14	Andrei Petre	M	130	Masculin	—	03:59:30	–
15	15	15	Catalin Mihailescu	M	117	Masculin	—	04:02:30	–
16	16	16	Ilie Rosu	M	101	Masculin	—	04:03:05	–
17	17	17	Marius Buricea	M	112	Masculin	—	04:13:06	–
18	18	18	Ioan Constantinescu	M	150	Masculin	—	04:13:20	–
1	1	19	Elena Olariu	F	102	Feminin	—	04:13:53	–
19	19	20	Marius Cracana	M	103	Masculin	—	04:13:53	–
20	20	21	Stan Turcu	M	114	Masculin	—	04:16:25	–
21	21	22	George Cojocaru	M	147	Masculin	—	04:16:44	–
22	22	23	Mihai Pantis	M	129	Masculin	—	04:16:44	–
23	23	24	Corneliu Varvescu	M	141	Masculin	—	04:19:15	–
24	24	25	Eduard Petrov	M	131	Masculin	—	04:25:54	–
25	25	26	Iulian Dideanu	M	119	Masculin	—	04:40:35	–
26	26	27	Liviu Bica	M	107	Masculin	—	04:46:29	–
27	27	28	Gheorghe Preda	M	133	Masculin	—	04:47:54	–
28	28	29	Adrian Florin Iancu	M	121	Masculin	—	04:53:06	–
29	29	30	Valeriu Vasile Bobocescu	M	106	Masculin	—	04:53:14	–
2	2	31	Adina Savu	F	134	Feminin	—	04:53:14	–
30	30	32	Bogdan Popa	M	115	Masculin	—	04:57:25	–
–	–	–	Ionut Marian Purcea	M	109	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Valeriu Baluta	M	116	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Vadim-Matei Dimitriu	M	105	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Bogdan Ilie	M	122	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Alexandru Tatu	M	139	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Dan Stefan	M	137	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Mihai Vladimir Zodian	M	142	Masculin	—	DNF	–
–	–	–	Gabriel Cojan	M	118	Masculin	—	DNS	–
–	–	–	Paul Daniel Popescu	M	132	Masculin	—	DNS	–
–	–	–	Viorel Stan	M	136	Masculin	—	DNS	–
–	–	–	Veaceslav Turcanu	M	140	Masculin	—	DNS	–
–	–	–	Victorin Vaduva	M	108	Masculin	—	DNS	–

           

 

Am constatat , eu si altii,ca era nevoie de un ajutor pentru numararea celor 10 ture.La un moment dat le pierdusem numarul, Gabi nu stia sa-mi spuna la a cata tura am ajuns, ajutorul mi-a venit de la Mugurel Fratila care ma depasise de la start in tura 2 si apoi la final pe ultima tura a lui, si asa mi-am dat seama ca eram la a 9-a tura (in acel moment crezusem ca facusem 1 tura in plus).Surprinzator pentru mine, la acest concurs am avut parte de o avalansa de amintiri, ganduri, idei despre viata in general.Nu mi s-a mai intamplat asta pana acum.Mi-am adus aminte de ani petrecuti in Bucuresti, student fiind pe atunci, prieteni din copilarie,fata mea Alexandra,despre prietenul meu Cristi (multi au intrebat de el inaintea concursului si i-autinut pumnii pentru reusita operatiei) care trebuia in acea perioada sa faca o operatie grea,realizari si esecuri din viata mea.A fost o experienta cu totul noua pentru mine.

Dar nu stiam nimic de Liviu si Alex (concurenti la aceeasi categorie de varsta si cam acelasi nivel).Cu Liviu am un joc inceput de la primul meu ultramaraton- etapa 1 TRR -in care eu fugeam de el ca sa nu raman ultimul pe traseu . A fost a 2 -a oara cand mi-a reusit asta in acest an.Alex din pacate , am vazut ca a abandonat.La finish, dupa fotografiile de rigoare cu Ilie, Liviu, grup, am plecat sa ne schimbam la masina si ne-am indreptat spre un pub in care organizatorii concursului ne asteptau cu o fasole, carnati prajiti si un pahar cu vin rosu.Excelenta ideee!!!A meritat tot efortul.

In timpul mesei, am glumit si ne-am facut alte planuri eu, Viomassage si Liviu. Presimt ca la urmatorul concurs vom dezbate si teme  “filozofice” . Am ajuns acasa in jurul orei 22, am facut un dus si direct la culcare. A 2- a zi incepeam o noua zi de munca.

Pe ansamblu, s-a vazut lipsa de antrenament pe care am avut-o in ultimul timp, dar vroiam sa dau ragaz articulatiilor, muschilor, tendoanelor sa-si revina dupa un prim an destul de incarcat. Oricum pana la anul mi-am autoimpus o pauza totala, dar nu cred ca voi reusi, mai ales ca se anunta vreme primavarateca aici pe litoral….

Vom vedea…zise orbul

Bucharest International Marathon 2011

Maratonul International Bucuresti 2011.

Emotii, surprize, bucurie .. cam asa se poate rezuma in 3 cuvinte  evenimentul anului pentru maratonistii romani.

 Vineri, 7 octombrie

   La ridicarea kitului,in piata Alba Iulia, reintalnire cu trei colegi de alergare de la TTR (Liviu Bica, Marian Chiriac si Gabi Solomon), gasindu-ne intamplator in acelasi moment pentru ridicarea kitului de participare, am schimbat cateva vorbe intre noi, am discutat despre actualele si viitoarele proiecte individuale, intr-o atmosfera destinsa, am vizitat standurile de la expo , ne-am strans mainile,si am plecat fiecare la treburile lui din acea zi.

 Duminica, 9 Octombrie

  Vremea: o ploaie marunta si o temperatura de 8 grade C , nu pot spune ca a fost un impediment, mie chiar mi-a placut, nu mi-a placut in schimb apa pe care am carat-o cu mine in adidasi pe tot parcursul cursei.

    Emotii la start, primind diploma de participare la prima etapa a TRR 2011 de la Serban Chiurlea, prin intermediul lui Liviu Bica, gasindu-ma cu alti cativa prieteni dragi mie: membrii RO Club Maraton- Serban Damian, Melcul Vijelios, Daniel Lixandru, Iordache Vasile , Viorel Ghita – alias Grizon, dl. Ilie Rosu, dl. Stan Turcu.Cand le-am spus despre mesajul de incurajare pe care vroiam sa-l transmit impreuna cu ei , prietenului Cristian Ungureanu au primit cu bucurie aceasta idee, ca de altfel toti cei solicitati au raspunspropunerii mele, lucru care m-a bucurat mult.  La start m-am intalnit si cu dl Chiurlea Cristian (surpriza: am crezut ca nu ma recunoaste cu sapca pe cap si cu geaca… dar m-am inselat ), care in ciuda varstei dumnealui alearga cu o placere deosebita, fiind un model de urmat pentru multi alergatori tineri. Dupa cateva fotografii facute pe fuga si o scurta incalzire, m-am pozitionat la start, in ultimul pluton, cel rezervat alergatorilor cu timpi peste 4:30 ore la maratonul precedent.

Startul s-a dat comun pentru toate categoriile (cursa populara Gilette, cursa competitiva: maraton si semimaraton),ne-am cam inghesuit pe primii kilometrii de la start dar am considerat un lucru bun ca nu am avut un start prea rapid, ce ar fi avut consecinte la final, asa ca m-am bucurat de carcotelile celor din spatele plutonului de alergatori.Acest lucru ma va costa neindeplinirea targetului la final.

Stiind cativa prieteni care aveau acelasi target cu mine: finalizarea in 4 ore a maratonului , ii cautam cu privirea, dar nu i-am reperat decat pe la km 6 al cursei, m-am alaturat lor (grupul era condus de Daniel Musat ) si am alergat o perioada de timp cu ei.

Traseul: desi primisem cu suparare schimbarea traseului fata de cel planificat, am constatat ca el este mai frumos decat cel din urma cu 1 an, as vrea sa se mentina si la anul acest traseu. Doua urcari line la pod Marasesti si pe Bdul Decebal , restul traseului fiind plat (si cu apa plata din belsug cazuta din cer).

 Spectatori /Sustinatori /Alergatori : au fost din abundenta in zona Pietei Alba Iulia si mai rasfirati pe traseu, asta si datorita vremii ploioase.Incurajari am primit din plin si de la cei care asigurau hidratarea alergatorilor pe traseu, tineri/tinere entuziasmate, de multe ori nici nu vorbeam cu ei, le multumeam din priviri (sper sa fi inteles asta).Pe Oana Badea (pe care am cunoscut-o la TTR ca sustinatoare a lui Gabriel Solomon) am vazut-o abia la a 3 si a 4 tura, in primele 2 eram concentrat pe alergare/ mentinerea ritmului. Sper sa ma fi inteles si iertat ca nu am observat-o pana atunci .

O formatie de muzica latino era prezenta in dreptul statiei de metrou Timpuri Noi, antrenand atmosfera, incurajand toti alergatorii.

Ceea ce mi-a placut a fost faptul ca majoritatea care depaseau iti spuneau o vorba de incurajare, un indemn la rezistenta, o gluma nevinovata, ceea ce a contribuit la atmosfera de sarbatoare care se crease.Acest frumos exemplu l-am urmat si eu pe durata intregului traseu pentru cei pe care ii depaseam.

Ne-am amuzat teribil la urarile unei doamne nebune care incepuse sa ne ocarasca pentru blocarea traficului, un alergator cu castile in urechi vazand ca tipa din toti rarunchii la el si crezand ca il incurajeaza , ii raspunde curtenitor, cu respect ,iar doamna il intreaba:Tu esti Mircea? Iar de aici au urmat comentariile noastre siropoase…..la adresa alergatorului. De cand o cunoaste,ce incantatie pentru descatusarea energiilor a folosit doamna pentru el,ce program are dupa concurs, daca face masaj dupa cursa, daca nu il deranjeaza diferenta de varsta etc. .

La cursa a venit si nigerianul pe care l-am intalnit pe la mai multe concursuri , a alergat in stilul lui caracteristic cu „patura” dupa el ,pe altcineva am vazut (Tudor Butu) ca a alergat in costum, dar atractia maratonului a fost de departe Hadrian Lupu botezat ad-hoc “Tarzan” , care a alergat in sandale minimaliste si cu o bata in mana (pentru stimularea alergatorilor lenesi ),asa cum a promis toti cei 42,195 km.

 Cursa mea:

Dupa o noapte in care am adormit greu si m-am trezit devreme, am mancat niste macaroane cu branza si un ou.M-am imbracat ca de vara /iarna, sperand in indreptarea rapida a vremii.Nu a fost sa fie , asa ca m-am adaptat la conditiile climatice : pantaloni 3/4, bluza maneca scurta+bluza maneca lunga, geaca ploaie, sapca.In Bucuresti ploua de aproximativ 12 ore neincetat , fiind prima zi cu adevarat de toamna din acest an, temperatura era in jur de 8 grade Celsius la ora 6 dimineata, cu scurte rafale de vant.Am ajuns relativ repede la start si am gasit si loc de parcare a masinii spre surprinderea mea.Am facut o “scurta incalzire” cu Liviu dupa care am inceput “socializarea” cu ceilalti participanti la traficul oprit din capitala.

Alergarea a fost facuta de dragul alergarii. Cu toate ca aveam targetul in minte, nu era un motiv suficient de puternic pentru a forta nota si de a atinge targetul cu orice pret. M-am simtit bine in timpul alergarii, primele 3 ture facandu-le „pe nerasuflate”, la tura 4 am simtit o oarecare oboseala fizica, fapt datorat in parte si neefectuarii complete a antrenamentelor de „long run” planificate din luna precedenta evenimentului. Pe traseu m-am hidratat/energizat  cu apa , Isostar si banane- oferite din plin de organizatori. Nu am folosit alte produse energizante, geluri etc. Dupa prima tura am scos bluza cu maneca lunga si am continuat alergarea in tricoul competitiei (de… ma incalzisem). Am avut parte de apa la adidas din plin si din cauza unor alergatori care nu tineau cont de baltile din drum si ploscaiau apa ca la mare. Nu am avut parte de crampe musculare nici in timpul, nici dupa cursa. De data asta nu am facut bataturi din cauza pantofilor de alergare (Asics 2160).

La finish, m-a asteptat nepoata mea (facand parte din staful tehnic) si a alergat impreuna cu mine, din proprie initiativa , pe ultimii 50 metrii, fapt ce a dus la primirea la finish a unei medalii suplimentare pentru ea.Frumos gest din partea organizatorilor.Jos palaria. Cu acest gest au castigat o viitoare participanta la viitoarele probe de la MIB. A promis.

In urma alergarii am slabit 2 kg, pe care le-am pus la loc in urmatoarele 2 zile.

 Timpul meu final (neoficial inca) a fost 4:07:30 , avand o imbunatatire de timp cu 24 minute fata de primul maraton la care am participat, Maratonul de la Cluj 2011, fapt ce il apreciez ca fiind foarte bun, un pas inainte.Consider ca atingerea targetului de 4 ore era realizabil dar in detrimentul placerii alergarii,si nu am dorit asta.Am vrut sa ma bucur, sa inspir aceasta placere, sa o eman, sa o impartasesc cu altii si sa nu schimb nimic din aceasta placere de a alerga din placere. Asta inseamna ca anul 2012 imi va rezerva bucuria atingerii targetului de „sub 4 ore” pentru finalizarea maratonului. Nu-mi ramane decat sa stabilesc locatia unde se va intampla.Am promis. Iar cand promit ma tin de cuvant.

Casuta tehnica: locul 226 din 392 over all,  204 din 343 la masculin si  36 din 72 la categoria mea de varsta.

 

Concluzie:

Intr-un cuvant, o atmosfera destinsa, de sarbatoare (in ciuda frigului si a vremii ploioase) , locatie frumoasa pentru alergat, alergatori cu tonus umoristic, sustinatori de toate felurile (putini dar buni), mesele de hidratare /energizare pline ca la piata, medalie de finisher deosebita (cea mai frumoasa de pana acum) au dus la succesul acestui eveniment pe toate planurile.

Pot spune ca acest eveniment a adus bucurie si liniste in sufletul meu, mi-a aratat ca SE POATE organiza un eveniment la standarde profesioniste in spiritul respectarii sportivilor, in spiritul fair play-ului, chiar daca organizatorii au trebuit sa schimbe traseul pe ultima suta de metrii din cauza sedintei NATO in aceeasi perioada din Bucuresti si probabil si alte greutati specifice organizarii unui eveniment international (42 tari au avut reprezentanti la acest maraton din cate am inteles).Felicitari voluntarilor si sponsorilor care au sustinut evenimentul pentru ca acest proiect sa aiba loc.

 Nu trebuie decat sa crezi ,sa doresti si sa te implici  ca acest lucru sa se intample, fara alte matrapazlacuri balcanice.  Organizatorul: Asociatia Bucharest Running Club asta a facut. Felicitari!!! A spalat rusinea catorva organizatori de concursuri la care am participat anul acesta (probabil si ploaia a contrubuit mult la asta   ).

  In spiritul celor spuse mai sus stiu ca un anume alergator este cu sufletul la gura in privinta acestui maraton cat si a evenimentelor sportive cu specific de alergare.I-ar fi facut mare placere sa poata „tropai” cu noi impreuna.Cu toate ca deocamdata nu poate alerga,dupa un stupid accident suferit ,cu putin ajutor moral din partea noastra,al maratonistilor, sper sa il facem sa sa simta inca implicat in acest fenomen, in care va reveni in cele din urma. Drept urmare am discutat cu numerosi alergatori, iar ei si-au manifestat dorinta de a sustine cauza lui Cristian Ungureanu. Povestea intreaga si sustinerea pentru el ,o puteti face la adresa: http://cristianungureanu.wordpress.com/2274-2/

  <<<  Bogdan Antohe si Liviu Bica

 Steven van Groningen >>>

 

   <<<  Marian Chiriac

  Gabi Szabo >>>

  <<< Ro Club Maraton

Crosul Loteriei Romane 2011

 

Anuntul care invita la participare suna asa:

 

Prin prezenta, vă aducem la cunoştinţă faptul că în data de 02 octombrie 2011 va fi organizat Crosul Loteriei Române, concomitent în 5 oraşe – Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Constanţa, având următoarele categorii de participanţi: profesionişti seniori – senioare (19-34 ani), amatori seniori – senioare (19-34 ani), profesionişti juniori – junioare (14-18 ani), amatori juniori – junioare (14 – 18 ani), copii fete – băieţi (11-13 ani), veterani I bărbaţi – femei (35-49 ani), veterani II bărbaţi – femei (peste 50 ani), persoane cu dizabilităţi locomotorii bărbaţi – femei şi persoane cu dizabilităţi senzoriale bărbaţi – femei.

Premiile acordate câştigătorilor, pentru fiecare oraş organizator, în funcţie de categoria de participanţi, constau în:diverse sume de bani (destul de consistente) pentru primii/le  10 locuri la fiecare categorie de participare. Totodată, vă informăm că participanţii la Crosul Loteriei Române, ca şi în ediţiile precedente, vor primi câte un tricou personalizat C.N.L.R. S.A. şi apă plată.

 

Traseul a avut o lungime de fix 4.260 metrii, cu plecare de la Aqua Magic si intoarcere in dreptul hotelului National.

Am fost selectati inca de la inceput pe categorii de varsta, bagati la gramada in tarcuri.Alergatori au fost din toate colturile : Tulcea,Mangalia,Bucuresti,Galati,Republica Moldova.Organizatorii au avut destui voluntari pe traseu ,dar din nefericire au avut doar rol decorativ, de multe ori fiind depasiti de situatie.Startul l-a dat Razvan Florea, campionul olimpic la inot.

Inca de la inceput s-a creat o invalmasala de alergatori, unii dintre ei neavand nimic in comun cu alergarea,persoanele cu dizabilitati fiind lasate la urma plutonului, nu in fata asa cum se face la orice concurs care se respecta, unii dintre ei fiind nevoiti sa intre pe sensul de circulatie al masinilor pentru a putea depasi turma de alergatori.Alti smecherasi au scurtat traseul de intoarcere (3 dintre ei i-am vazut personal) fara ca vreun voluntar/arbitru sa ia vreo masura in sensul asta.Nici nu aveam chef sa fac pe militianul , mai ales ca am avut o experienta de acest gen la Campionatele Nationale/Balcanice de Triatlon. Pana la intoarcerea din dreptul hotelului National am putut sa-mi evaluez vizual contracandidatii la categoria mea si am constatat ca stateam destul de binisor (oricum nu-mi propusesem o tinta anume datorita faptului ca peste 1 saptamana trebuia sa concurez la maraton Bucuresti si nu aveam chef de vreo accidentare prosteasca) , pe final am mai depasit 2 alergatori din aceeasi categorie de varsta si am fost depasit de 1.La final ne-am asezat la rand in ordinea sosirii , am intrebat in dreapta si in stanga pe cei care imparteau locurile pentru fiecare categorie in parte cine este responsabil pentru categoria mea de varsta, m-au pasat de la unul la altul, nici unul nu stia de celalalt, scarbit, am lasat-o balta, ca sa constat cu surprindere, ducandu-ma sa-mi ridic tricoul de participant ,ca cei 2 alergatori pe care i-am depasit si s-au asezat in spatele meu cu cateva persoane ,au fost premiati la categoria de varsta comuna :veterani I bărbaţi  (35-49 ani).

- cu Claudiu

- cu Cristi Bornaz,Sabin Vasile, Dana Toma

Asta DA organizare!!   – pentru ei. Am mai facut cateva poze cu colegi alergatori (m-am intalnit surprinzator si cu Valeriu Bobocescu- venit din Bucuresti pentru acest concurs, cu care am participat la Maraton Marasesti 2011), l-am asteptat pe nepotu’ Claudiu sa-si termine si el cursa (din pacate el nu a mai prins tricoul promis participantilor) si am plecat spre casa.

- cu Valeriu Bobocescu

In afara faptului ca m-am intalnit cu alti alergatori constanteni si nu numai, la acest eveniment, faptul ca am socializat pe diferite teme, a fost o Duminica dimineata pierduta, irosita.Nu inteleg cum cineva care are intentia de a organiza un eveniment sportiv nu ia in considerare toate aspectele organizatorice.

Daca nu dispune de oameni specializati (cu toate ca au fost parteneri cu DJS Constanta), macar puteau sa citeasca cateva forumuri, sa puna intrebari si sa-si dea INTERESUL.Pana acum a fost CEA MAI PROASTA ORGANIZARE a unui concurs la care am participat.A fost  un „evenimet sportiv” prost gestionat. Așa se întâmlă oriunde nu există oameni care să înțeleagă ce trebuie făcut. Greșeli e normal să existe, nimeni nu este perfect, nimeni nu-i învățat, sunt constient de asta. (Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul- cum spune un contemporan al nostru)

 

Problema e când perseverezi în greșeală.Si din cate am inteles / citit si pe alte bloguri/site-uri, aceste probleme s-au perpetuat din anii precedenti.

 

Sper sa ma racoresc bine la Maratonul International Bucuresti, „main eventul” anului la noi in tara de peste 1 saptamana.Sper sa vad o organizare perfecta , asa cum a fost anul trecut, sper sa spele amintirea trista a ultimilor 2 concursuri la care am participat in Constanta .

 

 

2011_09_17 – Campionatele Nationale/Balcanice de Triathlon Mamaia 2011

Desi acest concurs nu era planificat in calendarul meu, am ales sa particip pe principiul arzoiului : “nici o musca nu trebuie ratata”. A nu se confunda cu “o musca la vremea ei….” .Va rog.

Inca de la inceput, pe site-ul Federatiei Romane de Ciclism si Triatlon ,concursul nu a avut parte de o promovare cum ar fi trebuit unui astfel de concurs.Cu o saptamana in urma, pe cand alergam cei 30 km planificati in acea zi, m-am intalnit pe drum cu Cristi Bornaz si Dana Toma care la randul lor nu aveau alte informatii si ar fi vrut sa participe impreuna cu alti prieteni.Le-am spus parerea mea,(adica sa se inscrie, si pe urma vom vedea ce-o fi) , asta si pentru ca alti prieteni din Constanta Cycling Team au facut la fel, si unde-s multi puterea (de convingere) creste.

La ridicarea Kitului de participare, lume putina, parca dezinteresata de eveniment, nu indicatoare sa te indrume catre sala unde ar fi trebuit sa se tina sedinta tehnica,m-am intalnit cu Sabin Vasile pe drum si mi-a indicat drumul corect pentru inscriere.Am platit cei 50 RON si am primit in schimb un tricou luuuuuuung de zici ca era rochie – am cerut masura L , ma gandesc cum ar fi fost daca ceream masura XL ,nr de concurs, cipul de cronometrare.Pa si la revedere.Nici o discutie, lamurire suplimentara, ce sa mai zic de atmosfera.Am plecat catre casa.De oftica am luat bicicleta si am facut vreo 50 km masurati pe ciclocomputer .Primisem un ajutor nesperat de la Marius Nichiforescu- alias Veteranu/Captain, o bijuterie de bicicleta Merida (in comparatie cu tancul meu) care cantarea numai 8 kg si pe care urma sa o folosesc la acest concurs.

A doua zi, mi-am ridicat staful tehnic care ma sustine intotdeauna la concursuri si pe care l-am amanetat si pentru MIB 2011, ma urc pe bicicleta si ii dau bice pana la locul de Start al Concursului. Acolo, desi nu ma asteptam, lume foarte putina (in comparatie cu TriChallenge Mamaia 2011), putina animatie, mi-au inscriptionat nr de concurs cu markerul pe ambele brate si picioare (oare de ce? nu era indeajuns “placa” de pe piept ,numerele de pe casca protectie  si cipul de cronometrare? ). Diferenta foarte mare la organizare intre Tri Challenge Mamaia si Campionatul National/Balcanic de Triatlon….Nici nu le trebuia  goarna ca sa transmita informatii, era de ajuns prin viu grai,urla cineva, asa de multi participanti eram.2 randuri de profesionisti+juniori si un rand de amatori.Am primit “pupicul de incurajare” de la fetita mea Alexandra (cea mai mica si vocala sustinatoare din echipa tehnica).

Startul s-a dat diferentiat pentru amatori ,copii si profesionisti- asta cred ca a fost singurul lucru bun in organizare. A urmat anuntul: Haideti in apa ca se da startul!! urmat de: mai sunt 30 secunde pana la Start!!.Nefiind prea multi amatori , nu ne-am bulucit si nu au existat “lovituri cauzatoare de moarte”  la inceputul cursei de inot, desi m-am opintit de cateva ori pe parcursul probei intr-un inotator mai lent.

Am inotat aproape paralel ,tot parcursul turei de inot cu nr 76, pe care l-am intrecut cu greu la final, cu cateva lungimi de corp.Timpul pentru 750 metrii inotati a fost de: 16:23

Am trecut la proba de bicicleta.

Bucuros de noua bicla pe care am primit-o, am incalecat-o si m-am pus sa pedalez vitejeste inca de la inceput.M-au intrecut numai vreo 4 ciclisti cu vechi state in biciclit dupa cadenta avuta, iar la ultima tura Cristian Bornaz .Un baiat de nota 10 care la un concurs de triatlon prin tara (nu spui care), urcase pe podium (locul 3) , el fiind amator si concura cu alti sportivii profesionisti ,dar care nu a fost felicitat de  locurile 1 si 2 – probabil ca asteptau alt sportiv pe 3 , dar el le-a stricat planurile. Stupizenie si idiotenie mare la unii asa-zisi “sportivi” profesionisti de-ai nostrii.Asta am aflat-o si eu in ultimile zilele de pregatire pe care le-am facut impreuna cu cativa baieti de la CCT in lacul Siutghiol si a fost verificata din 3 surse.  Brrrr!! Dar sa revin. In foaia pe care organizatorii au dat-o participantilor, ordinea era trecuta Inot-1 tura,  Alergare- 2 ture, Bicicleta- 3 ture.Ordinea probelor era de fapt: inot, bicicleta, alergare.In mintea mea ramasese insa ce era scris pe hartie, asa ca ultima intoarcere cu bicla am ratat-o, facandu-ma sa am discutii clarificatoare cu cel ce ne directiona, fapt ce a dus la pierderea catorva “secunde pretioase”. Echipei tehnice i s-a alaturat si Veteranu, care incepusera a ma impulsiona: Da-i tare!!, Trage tare!!! Haide Tati!!,Haide Iuli!!. De rusine, de nevoie, fortat de imprejurari,  fortam tare de tot de parca erau ultimii metrii la sprint pe un varf de munte si trebuia sa castig locul intai .Tare greu sportul cu bicla in conditii de presiune. Se vede ca nu am avut parte de antrenamente specifice pentru bicicleta. Dar promit ca voi remedia aceste deficiente la anul.A mai fost si faptul ca toate masuratorile pe care le-am facut pe site-uri specializate imi recomandau un cadru de 55-56 iar cadrul meu avea 48. Stateam putin cocosat (adunat)  si din cand in cand simteam nevoia sa ma ridic putin din sa sa detensionez musculatura iar piciorul nu era intins. Dar toate s-au compensat cu greutatea bicicletei si cu faptul ca pinioanele se schimbau foarte usor .Stiam ca la bicicleta pot castiga sau pierde minute bune in clasament, si asa a si fost pana la urma.Timpul la bicicleta pentru 20 km a fost de:  31:59

Cand am trecut la alergare, dupa vreo 25 metrii de la start mi s-a desfacut siretul de la adidas (pana prostului, deh!!) si am pierdut si aici timp, dar cel mai greu mi s-a parut tranzitia de la bicicleta la alergat, senzatie pe care am simtit-o si la TriChallenge Mamaia, dar parca nu asa puternic.

Abia dupa prima tura am sintit ca mi s-au mai destins picioarele, dar durerea inca persista.La prima tura am observat pe concurentul cu nr. 88 ca a intors “la butoaie” si nu la iesire din Mamaia cum era normal.Acest lucru l-au mai facut si alti concurenti, ei scurtand traseul cu aproape 1,3 kilometrii/tura.Normal este ca ei sa fie descalificati, dar la ora la care scriu inca nu au aparut aceste informatii.Pacat pentru ei, nu stiu daca au facut-o intentionat sau nu, dar ar trebui sa se aplice regulamentul.Vom vedea….spuse orbul.Si pe principiul ca traim in Romania…se poate intampla si aprobarea timpilor celor care au furat voit sau nu.Nu ma va mira nimic.Pe ultima tura de alergare m-a depasit Sabin Vasile , alt bun alergator constantean, care mi-a spus la final: Mai, scuza-ma dar trebuia sa te depasesc!!, fapt ce mi-a smuls un zambet larg, gandindu-ma la ce efort am facut sa ma tin dupa el.In fond participarea la un concurs este o lupta cu propria persoana, si numai in cazul in care tragi la podium intervin si restul concurentilor. Care insa trebuie respectati, nu ca exemplul prezentat mai sus (cu Cristi). De altfel , concuram din placerea de a face sport, sau eu unul asa cred si asa voi face in continuare, ca nu oi fi eu un Haile Gebreselassie intarziat .Ca super  performanta la varsta mea….si cu trecutul meu de mare sportiv la alergat shaworma…….care acum 2 ani de zile aveam 110 kg….. mai greu, dar nu imposibil

Timpul final cu care am terminat concursul a fost de  : 01:25:25

La final, spun ca  mi-au placut  incurajarile de la cei care au stat in capetele traseului de ciclism si alergare (+1 punct), precum si ale lui Dan Buzatu alias Dany – de la finish.Am facut fotografii la final cu cativa protagonisti ai acestui concurs, am mai discutat de una, de alta , mi-am luat bicla si am plecat domol spre casa.

Ca o concluzie: A fost un concurs la care trebuie sa se mai lucreze mult , cel putin la partea de organizare/promovare/ informare chiar si la atragerea de sponsori (e bine totusi ca exista si da posibilitate amatorilor sa concureze, desi contra unei sume de bani.Am inteles ca anul trecut nu s-a platit-informatie neverificata deocamdata). Am plecat mai devreme, fara sa vad finalul profesionistilor tocmai din cauza acestui gust amar al competitiei care se desfasoara in ANONIMAT. Daca nu era Nichiforescu Marius care sa ma informeze de acest concurs la TriChallenge, nu aflam de el. Parca ne stransesem o mana de sportivi si organizasem noi concursul. Oare organizatorii : NU STIU? NU VOR? NU POT? Se pare ca de data asta , STATUL trebuie sa invete de la PRIVAT. Adica Federatia Romana de Ciclism si Triatlon sa invete de la SmartAtletic. Sau macar sa “fure” (in sensul bun) niste idei.Anul trecut au participat doar 6 amatori, 1 descalificat, anul asta in jur de 30, si asta cred ca spune multe despre promovarea lui .Sa vedem cate descalificari vor fi , daca vor fi.Sincer cred in SPIRITUL BALCANIC si cred ca asa va muri ingropata.Sa vedem daca se respecta spiritul de fair play ,sau nu , in competitiile sportive de la noi din tara dar  vom vedea mai tarziu…..cand se vor afisa rezultatele finale.

Voi reveni cu timpii de concurs, daca se vor afisa, si cu date suplimentare daca este cazul (timpii i-am afisat, revin cu comentarii asa cum am promis).

Date Tehnice:

Am folosit ca incarcare cu “carbohidrati & proteine” : 1 cana lapte cu fulgi porumb si 2 oua mancate dimineata.

M-am hidratat numai cu apa, fara nici un intaritor..Deci pot spune ca am tratat concursul Bio.

Constanta Midnight Bike

Dragii mei,

(Hai sa ne dam putin la barfa)

Cautam anunturi cu biciclete de sosea (cursiere) puse in vanzare.Asa am ajuns pe site-ul Constanta Cycling Team, in care am citit despre actiunea ce avea sa aibe loc peste 2 zile Constanta Midnight Bike. Inca de cand am citit anuntul ma gandeam sa-i fac o surpriza nepoatei mele care a inceput sa imbratiseze acest sport (asta pentru ca este mai usor decat alergarea)si sa-I fac o invitatie la o plimbare nocturna cu bicicleta.A primit cu entuziasm propunerea, urma ca eu sa fac ultimile verificari tehnice ale bicicletelor noastre , am confirmat pe site participarea, asa… ca sa stie cate bomboane sa aduca organizatorii .

Vineri, dupa antrenamentul de alergare in Mamaia, simteam ca nu mai am nici un chef de bicla,primisem si o invitatie la o bericioaica, dar….  promisiunea trebuia respectata.Asa ca am uns, reglat, montat faruri si sisteme reflectorizante pe ambele bici si am plecat catre locul de intalnire.Cand am ajuns,in jurul orei 21,00 eram putini participanti, dar pe masura ce timpul trecea ne adunam tot mai multi.Am avut placuta surpriza sa vina la punctual de plecare si fiica-mea Alexandra , impreuna cu “staful tehnic”.In final am ajuns la un numar de 46 biciclisti care doreau sa sensibilizeze soferii constanteni cu privire la existenta noastra, a biciclistilor.Printre altii au venit(din cei care ii cunosteam cat de cat): Nichiforescu Marius alias Veteranul/Captain, Radu Marga, Dana Toma, Mihai Anton cat si alte noi cunostinte: Bogdan Manea,Dan Buzatu, Scorpionul,Ionut Pisica.

Am plecat pe urmatorul traseu: Casa de cultura – str.Tepes Voda- Bdul Mamaia- Bdul Tomis- Portul Tomis- str Episcopiei- Bdul Regina Elisabeta- Portul Tomis-str.Mircea cel Batran- Bulevardul Mamaia- statiunea Mamaia- Iesire statiune Mamaia(bariera)  unde am intors– inapoi pe Alex. Lapusneanu pana la Casa de Cultura.

Plecata cu entuziasm mare, nepoata mea Bianca – cea mai mica participanta la eveniment,s-a pozitionat prin fruntea plutonului, dandu-mi  batai de cap ca sa o temperez cu semafoarele, cu masinile, cu viteza.Pana in Portul Tomis, toate bune si frumoase, mergea ca unsa si bicla si Bianca, bucuroasa atunci cand cei care treceau cu masina pe langa noi o apreciau: Ia uite si pe asta mica…. . Chinul a inceput odata cu urcarea din portul Tomis.Tragea la pedale ca marinarul de rame.Am ramas cu ea la urma plutonului , de unde o incurajam si o sustineam sa nu se lase.Plutonul déjà daduse coltul pe bdul Mamaia.Am pus-o sa schimbe foi, pinioane sa-I fie mai usor la pedalat insa am realizat ca nu va putea sa termine cursa .Asa ca la Capitol, am tinut-o tot inainte si am “debarcat-o “ acasa in smiorcaielile ei ca nu a putut sa finalizeze cursa.Un gest extraordinar l-a facut Dan Buzatu care ne-a asteptat la Capitol, cu toate ca plutonul o luase inainte, sa vada ce sa intamplat cu noi, sa ne sustina, sa ne intrebe daca mai putem… admirabil gest. Chiar si Bianca l-a apreciat: L-ai vazut pe baiatul ala care ne-a asteptat la colt sa mergem cu el?

Sa revin.Dupa ce am predat “pachetul” am tras un sprint catre Mamaia in scopul de ai ajunge din urma pe participanti.I-am prins tocmai in dreptul hotelului Rex.Neavand acum “balast “dupa mine, mi-am scos aparatul foto sa imortalizez “oameni, locuri, fapte”Fac cateva fotografii, intoarcem la cap Mamaia,incepusem sa-mi intru “in mana” cu fotografiatul, intr-una tineam aparatul foto, un canon SX20, cu cealalta ghidonul bicicletei si….. inevitabilul s-a produs.Nefiind atent la drum, la un moment dat plutonul a incetinit din viteza,ca sa depaseasca o masina stationata pe dreapta, eu cu capul intors sa fac foto,  nu am putut sa-mi coordonez viteza cu a plutonului, pun frana rapid cu stanga(pentru roata fata) si in cateva momente ma imprastiasem pe jos.Zgarieturi la coate,genunchi, pulpa piciorului ,rucsacul ravasit si imprastiat pe jos, sange,farul spart,colegii de pluton sarisera sa-mi dea o mana de ajutor sa ma ridic, sa ma adun.Dupa ce m-am regasit, incepusem sa bravez: Gata, nu am nimic s-a rezolvat!!Mergeti inainte ca va prind eu!!.Aparatul foto s-a blocat cu obiectivul intredeschis dar nu a patit altceva, zic eu. Va trebui sa-l duc la reprezentanta pentru remediere. Partea haioasa (daca exista asa ceva)a fost ca in urma cazaturii foile de la bicicleta mi s-au strambat, nepermitandu-mi sa mai merg cu ea.Dar romanul e inventiv si acum am zis “traiasca chinezariile”.Cu 2-3 picioare in foi le-am indreptat cat de cat si am putut sa continui traseul pe foaia 2, caci pe foaia 3 imi arunca automat lantul.Un coleg de pluton (ii multumesc pe aceasta cale, dar din pacate nu-i stiu numele) m-a luat la trena lui si asa am prins plutonul din urma.

Am ajuns la destinatie, am facut fotografiile “ de nunta” care sa imortalizeze terminarea evenimentului si cineva a avut o idée genial sa finalizam la Famous cu o bericioaica.Suparat cum eram , am imbratisat aceasta idée si am plecat vreo 15 ciclisti spre “punctul de alimentare” unde am inceput sa discutam,  sa ne cunoastem, sa  socializam.

  —Foto final : copyright Mihai Anton

Ca o concluzie a acestei iesiri este faptul ca desi doream sa-i accord nepoatei o amintire pe care sa n-o uite, am ramas eu cu o amintire de neuitat.Rani de la cazatura, aparat foto stricat, bicicleta compromisa.Parca ma vad precum un personaj de benzi desenate (Pif sau Hercule -nu stiu sigur) cu plasturi pe tot corpul.Si voi avea si o gaura in buzunar pentru reparatii pagube.

Dar ne vedem peste 2 saptamani, atunci cand este preconizata urmatoarea actiune a CCT. Sa reparam bine!!!

Din transeele Constantei,

al dumneavoastra corespondent

Iulian.

Ma doare….

Am fost zilele trecute pe plaja, sau locul care trebuia sa fie plaja.In schimb am gasit plaja transformata in parcare si strada, asta in ciuda indicatoarelor de interdictie a intrarii masinilor pe plaja.Dar cum traim in Romania, nimic nu ma mai mira.

Dar sa va povestesc alta experienta de viata avuta pe aceeasi plaja cu 2 politisti, in luna lui cuptor:

Venind in control pe plaja, trecand pe langa indicatorul ce interzicea accesul masinilor pe plaja (acelasi cu cel din foto), 4-5 masini stationand in acel moment pe plaja, cu muzica data la maxim, mergeau tacticos 2 politai (alias militieni) care s-au indreptat catre niste amarati de pescari care erau vai de mama lor pe dig cu cate 1 undita si i-au luat la intrebari de permis graniceresc pentru ca pescuiau in zona de frontiera.Fiind prin zona cu fiica-mea, i-am rugat sa-i ia la intrebari si pe cei care ne poluau fonic si ne tocau nervii ,iar raspunsul unuia dintre ei a fost rostit printre dinti, tragandu-ma intr-o parte : “Vezi-ti de treaba ta, daca vrei sa nu te luam si pe tine la intrebari si sa-ti para rau mai tarziu”. Am mai spus eu cateva vorbe, ceilalti din jur se uitau la noi ca la circ, apoi ei s-au retras usor spre alti pescari “sa discute” ( a se citi “sa negocieze”), dar nimeni nu a mai luat atitudine pe moment.Dupa ce au plecat, toti erau lei paralei.La plecarea de pe plaja, i-am zarit pe aceeasi politisti cu niste “colorati” care vindeau pe plaja gogosi si covrigi, le scriau numele intr-o agenda,m-am uitat cu scarba la ei si mi-am vazut de drum. Probabil prinsesera “potul cel mare” sau pestisorul de aur care le indeplineste 3 dorinte.Cei 2 politai erau tineri, cred ca abia terminasera Academia de vreo cativa ani, aveam pretentii de la ei…dar se pare ca viata bate filmul.

Si ce? – veti spune…asta e normal la noi

Ma doare nesimtirea unora care se extinde peste perimetrul de liniste personal , ma doare lipsa de reactie a celorlalti, ma doare prostia celor ce sunt platiti de mine intr-un fel sau altul sa-mi apere drepturile, ma doare faptul ca prostia se extinde ca o ceata printre noi, tinzand spre un sens de normalitate impusa. Ma doare ca am constatat ca aceasta este  o trasatura constanta a poporului nostru teorie confirmata si de Simion Mehedinti (1868-1962)-geograf, istoric,etnograf, pedagog,filosof, in cartea sa “ETHNOS – o istorie in studiul omenirii” , o carte excelenta, primita cadou/premiu cu ocazia finalizarii Maratonului Marasti-Marasesti.Sau poate era mai simplu sa il invoc pe Caragiale…???

Triathlon Challenge Mamaia 2011- proba olimpica

Si a  fost 3 septembrie 2011 adica: Triathlon Challenge Mamaia 2011. Am participat la proba olimpica : inot 1,5 km, bicicleta 40 km, alergat 10 km. Dupa cum ma asteptam , pentru mine a fost o distractie pe cinste la care m-am simtit excelent.Asta si gratie organizatorilor.De data aceasta, organizatorii, clubul Smart Atletic, au invatat din greselile de anul trecut si ne-au oferit pentru proba olimpica 2 cipuri de cronometrare, pentru evitarea confuziilor la cronometrare, calcularea timpilor de tranzitie.Rastelele pentru biciclete au fost numerotate existand destul spatiu intre biciclete.Accesul persoanelor straine in locul de amplasare biciclete a fost interzis,la fel si in zonele de tranzitie, lucru foarte bun.In kitul de participare s-a oferit si un tricou tehnic (practic,frumos si bun)  pe langa alte  “daruri” oferite de sponsori. Plus un bilet la o tombola ce avea ca castig o cursiera performanta. Ce m-a dezamagit putin a fost medalia de finisher, in opinia mea mult prea simplista si care era de fapt un ecuson.Dar poate se va remedia la anul cand am inteles de la organizatori ca se intentioneaza sa se “sparga “ acest triathlon in 2 parti distincte: proba Olimpica de sine statatoare (individual +stafeta) sa ramana la Mamaia si proba Sprint (individual+stafeta) sa se mute la Bucuresti.Of Doamne! De nu s-ar suprapune cele 2 evenimente, si sa avem  posibilitatea sa putem participa la amandoua probe…..Ar fi de vis.

Desi stiam de 1 an ca voi participa la acest concurs,emotiile din noaptea precedenta m-au coplesit,lasandu-ma sa dorm numai 6 ore .Poate a fost si din cauza ploii si a fulgerelor care au inceput de la ora 3 dimineata. La ora 7 eram in picioare, pregatindu-mi rucsacul cu cele necesare: numar concurs,cipuri timming, casca inot, prosop, adidasi, tricou, bidoane apa,ochelari inot, aparat foto, etc.La ora 8,30 tot “staful tehnic”- Adina,Bianca si Natalia era gata de plecare.Am bagat bicicleta in porbagajul masinii si am plecat spre Mamaia.Spre locul evenimentului am intalmit multi ciclisti  pe care i-am claxonat caramadereste.Ajuns la locul de organizare, multa lume, vanzoleala, galagie,atmosfera evervescenta asa cum sta bine unui concurs care traieste.M-am dus direct spre standul de depozitare biciclete, mi-am pus bicicleta in rastel si am inceput “socializarea “ cu alti competitori.Schimburi de informatii despre concursuri, echipament, strategii, glume.Organizatorii dadeau ultimile indicatii despre traseu celor care nu participasera la sedinta tehnica cu o zi inainte, dar cine mai intelegea ceva…in fond trebuia sa te iei dupa cei din fata ta ca sa nu gresesti traseul,asta pentru cei neexperimentati, cei experimentati cred ca il mancau pe paine.Dupa ce s-au montat balizele pentru inot , cu o mica intarziere datorata ploii torentiale care a tinut pana la 6 dimineata, ne-au invitat in apa pentru startul competitiei.M-am amplasat undeva mai prin spate in stanga directiei de inot de unde mi se parea ca nu este invalmaseala prea mare si puteam sa-mi fac cursa.Nu am luat in serios filmuletele care circula pe net referitoare la startul probei de inot la triathlon.

5,4,3,2,1, START!!- Am plonjat in apa si am inceput sa inot.Totul foarte bine pana cand cei din drapta au inceput sa vina spre stanga sis a ne preseze.Am inceput sa ating picioare, corpuri dar cel mai mult ma feream sa primesc un picior in fata.Picior in fata nu am primit dat in schimb am primit un calcai in zona ficatului fapt ce m-a facut sa ma opresc pe moment.Nu stiam ce sa fac: sa-I dau “capace” vinovatului sau sa ma opresc.Dupa o scurta pauza de refacere am reluat inotul.Nu am mai primit nimic si nici nu am dat.Dupa terminarea primei ture de inot traseul a devenit mai liber pentru ca scapasem de concurentii de la stafeta si proba sprint.Am vazut ca stateam destul de bine, multi inotatori fiind dupa mine la aceasta proba.Cu ocazia asta, am inotat pentru prima oara in Siutghiol, si pot spune ca nu era nimic din ceea ce mi-am inchipuit inainte.(murdarie, reziduri).Am ajuns la pontoon, m-am indreptat spre bicicleta , am inceput echiparea.Din viteza, mi-am pus tricoul cu fata in spate asa ca a trebuit sa il intorc.Am pierdut circa 4 minute la tranzitia inot-bicicleta.Am infascat bicicleta .Aici trebuie sa mentionez ca am facut rost de o bicicleta putin mai usoara, cu 5 kg in minus ,de la magazinul Hara – bike cu care m-am inteles sa o folosesc pentru concurs.A fost o bicicleta Merida de trekking (nu cursiera) avand 13,7 kg.

La  bicicleta a trebuit sa fac 4 ture x 10 km de la rond Aqua Magic/hotel Meridian pana la rondul de iesire din Mamaia spre Navodari.Desi nu mai ploua, iesise soarele iar vantul isi facea de cap.Batea in rafale si am avut impresia ca mereu din fata . Ca sa nu opun rezistanta la vant prea mult mi-am lasat coatele pe ghidon simuland de fapt un ghidon de semicursiera.Pe parcursul primei ture de bici am mancat un baton cu carbohidrati Power Bar si m-am hidratat pe tot parcursul traseului.Am fortat la maxim.Am mers pe foaia mare si pinionul mic aproape 90% din cursa.Femurii mei au avut de suferit. Eram putin invidios pe cei cu cursiere de top care treceau in viteza pe langa mine, dar ma consolam cu gandul ca daca ramaneam cu MTB-ul meu “full suspension” trebuia sa mai imping 5 kg suplimentar. In timpul efectuarii curselor de bici incepusera sa alerge profesionistii de la sprint/stafeta.Mi-am dat seama ca daca vrei sa faci diferenta intre concurenti trebuie sa ai o bici cat de  cat performanta. Pentru ca aici se fac diferentele de timp la triathlon, mai mult ca in orice proba. Am rulat pe sosea impreuna cu Cristian Badoiu, care concura la categoria :40-49 ani, impulsionandu-ne reciproc si schimband cate un cuvant pe tot parcursul cursei.Terminand “in forta” circuitul de bicicleta, mi-am pus bicicleta in rastel, mi-am lasat casca si centura cu apa, am luat sapca mea norocoasa si am vrut sa decolez in alergare.

Dar picioarele parca erau fierbeton, cu greu vroiau sa se indoaie. Din cauza ciclului repetitiv la bicicleta se adaptau treptat la alergare.La timp stateam excelent in raport cu ce-mi propusesem (target 2h50min).Incet , incet incepusem sa-mi dau drumul la alergare si incepeam sa depasesc alergatori.Pe toti ii incurajam:  HAi ca se poate,alearga cu mine,Bravo!, ma simteam un  pic vinovat, dar imi facea bine la psihic.Pe cei din sens opus  si pe care ii cunosteam, ii incurajam personal, folosindu-ma de numele lor.Stiu foarte mult ca inseamna sa te incurajeze cineva atunci cand nu te astepti.Iti cresc adrenalina, endomorfinele, simti ca vrei sa te depasesti.Te simti privit, analizat si nu vrei sa te faci de ras.Sau asa simt eu.Multi alergatori i-am vazut alergand cu privirea in jos,fara o raza de bucurie de a alerga, schimonositi.Ma intrebam daca de durere sau asa e felul lor de a alerga (alergatori gen Paula Radclife).Deh…incepusem sa alerg cu capul in nori, endorfinele isi faceau treaba si nu aveam alte probleme existentiale. Punctele de hidratare erau o binecuvantare pe caldura care incepuse sa ne inconjoare.Imi clateam gura, luam 2-3 inghitituri mici iar restul il turnam pe mine sa ma racoresc.Desi depaseam alergatori , mie mi se parea ca alerg in reluare.Imi fixam un alergator in departare si imi spuneam :trebuie sa-l depasesc pana la un reper din traseu.Si imi reusea de fiecare data.Cu ultimul alergator mi-a fost cel mai greu.Era Nichiforescu Marius (stralucit biciclist, membru veteran al Contanta Cycing Team) care tragea pentru categoria +50 ani.Stiindu-ne, mi-a spus ca trebuie sa-l prinda pe un alergator cu 300 metrii din fata noastra .Am zis sa incercam sa-l prindem.Oricat de tare trageam sa-l prindem din urma pe acel alergator, acesta aproape ca-si mentinea distant fata de noi.Dandu-mi seama ca nu il putem  ajunge in formula aia, am ales sa il urmaresc eu.Dar finishul se apropia si nu aveam nici eu sorti de izbanda.La final am realizat amandoi ca alergatorul vizat nu era din categoria lui de varsta, asa ca nu i-a afectat pozitia pe podium.

La finish m-a primit “staful tehnic” cu apa, foto, felicitari. Am primit medalia de finisher de la organizatori.Pe tot parcursul cursei nu am consumat nici un fel de energizant. Totul cat mai natural. Ne-am felicitat toti concurentii care aveam cam acelasi timp de finalizare, cat si cei care erau in trecere, imbarbatandu-ne, facand glume, altii mai tacuti, vizibil marcati de efortul depus. M-am miscat apoi putin pentru a avea o revenire lenta dupa efort, am facut foto cu un Nigerian pe care il vazusem si la Maratonul Internatinal Bucuresti 2010 si care si aici a dat si aici o “pata de culoare” umoristica concursului avand slipul de inot pe care scria “Jesus is Lord”,a inotat 100metrii, la bicicleta a facut mai putine ture, iar de alergat, a alergat 5 km cu un fel de patura in mana.Nici la acest concurs nu am avut parte de carcei sau dureri musculare, nici macar a 2 zi de dupa concurs nu a aparut febra musculara.Oare nu am fortat la maxim? Puteam mai mult? Voi studia “problema”…..

Mi-am luat bicicleta, m-am dus sa o predau inapoi la magazinul Hara bike (langa gara)si m-am intors sa asist la premiere si la extragerea tombolei ,care din nefericire pentru mine nu am castigat-o, dar a castigat-o un copil de vreo 13-14 ani care sper sa ii foloseasca pe viitor.Si de fapt cred ca asa si era  normal. Pentru viitor!!!

Una peste alta,acest concurs a fost EXCELENT, m-am simtit minunat, am legat prietenii noi,am consolidate altele mai vechi, am trait experiente noi si frumoase, m-am descoperit. Faptul ca am scos un timp de 2h41min23sec , cu 9 minute mai putin decat preconizasem arata ca imi cunosc/cantaresc  destul de bine capacitatile fizice ,ceea ce ma face sa-mi analizez mai bine antrenamentele si sa-mi fixez un target mai ambitios la urmatoarul concurs Triathlon Challenge Mamaia 2012- proba olimpica.Pe site a aparut déjà informatia pentru inscrieri 2012. Ma inscriu luni ca sa beneficiez de reducere pana la sfarsitul lunii. As fi vrut sa fi descoperit concursurile astea de triathlon mai demult. Dar nu e rau nici acum!

Dar pana una alta, vine main event-ul  anului pe 8 octombrie : MIB 2011, la care am sa fiu prezent de data asta la proba maraton: 42,195 km. Si o data cu el si inchiderea “stagiunii competitionale “ in anul 2011 pentru mine.

Acum la final, un gand de imbarbatare se indreapta catre prietenul meu Cristian Ungureanu care in aceste momente duce o lupta cu viata, o lupta pentru a avea acces la o viata normala.Lasand in urma lupta cu un stil de viata dezastruos, kilogramele cu care s-a luptat, miile de kilometrii pe care i-a calcat in picioare, visele care I s-au spulberat momentan datorita unei intamplari stupide.Povestea lui o puteti citi aici. Inima mea este alaturi de tine !! Lupta Cristi!! Suntem alaturi de tine!!

 

Pregatiri Triathlon Chalenge Mamaia terminate

Azi am terminat pregatirile la Triathlon Challenge Mamaia 2011 .

Cu inotul am lenevit-o in ultima perioada, dar “m-am scos” cu un timp de 16min07sec  - “de proba” , la relanti,  azi cand am unit digurile de la plaja 3 papuci. Aproximativ 900 metrii dupa Googlemap . Tot azi mi-am probat la apa si colantii in care voi inota si alerga la concurs pentru a nu pierde mult timp cu imbracatul de dupa inot.

Mi-am terminat de pregatit vechea bici :un MTB NO NAME de vreo 18 kg (stiu,…grea de tot). I-am inlocuit coronitele la butucul pedalier, am strans spitele, centrat rotile fata si spate, verificat franele, spalat pinioanele si lantul, uns cu ulei.Cam atat despre bici.De fapt vroiam sa o inlocuiesc cu o cursiera adevarata (ca sa ma razbun pe ea pentru ce mi-a facut la “Fara Asfalt” J cand mi s-a rupt axul butucului spate si a trebuit sa o car in carca 10 km) dar pretul era mult prea mare.Nu am putut sa ma inteleg nici cu cei de la Hara-bike pentru inchirierea uneia pe timp de 1 zi, asa ca am ramas la vechea dragoste… poate la anul, cine stie ce-mi aduc de Mos Craciun….Ma rog la Dumnezeul Bicicletelor (daca exista asa ceva) sa nu-mi faca figura sa-mi cedeze ceva in timpul concursului ca sunt mancat .Si ar fi al 2-lea triathlon ratat anul asta din cauza ei.Si nu vreau asta, vreau sa ne despartim prieteni si sa-mi aduc aminte cu placere de ea pentru faptul ca m-a slujit bine in ultima ei cursa…

Alergarile le-am interupt pe data de  24 august cand am facut ultimul long run de 20 km, dintr-o serie de 4 long run-uri de 20 km.August l-am terminat cu un kilometraj de 146 km.Putin , dar mai bine decat in iulie si sigur ma voi revansa in septembrie cand va veni si racoarea pe litoral.

Target:  2ore 50 minute distribuiti astfel: 30 min /inot-1,5km,  1h30min/bici-40km,  50 min/ alergare-10km ,  am inclus si timpii de tranzitie).

Urmarind prognoza meteo in ultimul timp pentru Constanta am observat ca cei de la portalul Kappa.ro se cam joaca cu ea in defavoarea noastra.De pilda pentru data de 03.08.2011(sambata) prognozele s-au schimbat astfel:

Duminica :27grade C/inorat

Luni : 25 grade C/ploi

Marti : 23grade C/ploi

Miercuri:22grade C/ploi

In ritmul ,asta o sa ajungem sambata la 16 grade C si grindina J.Oare temperatura apei cat o fi? Preconizez undeva la 20 grade C.Ca de nu va fi vai de mine fara neopren la inot……

Cronometrul a inceput sa bata: tic tac, tic tac, tic tac….

Dedicatie pentru un prieten maratonist

Acest maraton :“Pe aici nu se trece”, primul desfasurat in Moldova, il dedic din tot sufletul prietenului meu maratonist:

CRISTIAN   UNGUREANU

 care in acest moment al vietii lui are nevoie de sustinere sufleteasca in lupta lui cu VIATA. A demonstrat pana acum ca este un INVINGATOR si am convingerea ca va trece cu bine si peste acest hop al vietii cu care se confrunta in prezent.De la el am invatat ca DACA VREI, POTI!! Precum si “celebrul” pentru mine de acum indemn”NU NE PREDAM! NU CAPITULAM!”

Iti tinem pumnii sa te refaci cat mai repede si sa ni te alaturi. TOTI suntem alaturi de TINE !!!

DOAMNE AJUTA!!

Drama prin care trece , o puteti citi aici:

1. http://cristianungureanu.wordpress.com
2. http://www.adevarul.ro  – aici va rog sa-i lasati un comentariu cu pozitia dumneavoastra referitoare la aceasta drama pe care o traieste, in scopul sensibilizarii autoritatilor locale pentru rezolvarea cazului
   
3. http://www.agendadeiasi.ro