Trichallange Mamaia 2013

25 September 2013 1 comment

Am buna dispozitie azi, nu stiu de ce, (cand voi afla voi scrie) parca impotriva mersului lucrurilor firesti din viata mea, imi vine sa scriu despre experienta Trichallange 2013. Tobele bat….bum-bum-bum…….Asadar……

Istoric:

Pauza lunga de antenament anul asta.Parte din cauza caldurii, parte din cauza accidentarii de la calcaiul lui Achile, si cea mai mare parte datorat lenii J).

Desi ma inscrisesem la inceputul anului pentru Trichallange Mamaia – proba olimpica, nu vroiam in ruptul capului sa mai alerg nici macar 1 cm pe caldura.Nici sa alerg, nici sa inot, nici sa pedalez.Anul asta a fost cel mai sedentar an cu putinta. Altii imi vor spune ca lucrurile nu stau chiar asa… dar asa il percep eu.

M-am dus cu 3 saptamani inainte de concurs la Hara Bike sa-mi programez o semicursiera pentru inchiriat la concurs. Speram ca macar anul asta sa primesc ceva mai de clasa, dupa ce anul trecut primisem o raie de semicursiera ruseasca, grea cu spume, dar albastru turcoaz metalizat J). Si……surpriza….. anul asta ma astepta aceeasi semicursiera, atarnata in suport parca facandu-mi cu ochiul… tot pe mine ai sa ma ai…. Si asa a fost. Avand in vedere ca nici anul asta nu m-a lasat balta cu cauciucul, butucul sau frana- ceea ce cred eu ca este important la o bicla, cred ca la anul o voi cere imperios!!! Daca ma gandesc bine… déjà ii duc dorul J)

Faptele:

Asadar, dupa o prelungita pauza sezoniera ce a inceput din ianuarie, scap de la service,ma duc la Hara Bike ,imi iau semicursiera , schimbam camera Sparta de pe spate si fac un prim drum cu ea pana acasa. Aproximativ 5 km.Totul parea ok. Nu scartaieli, nu opinteli, vantul imi sulfa in plete si-n barba, simteam ca am o racheta intre picioare. Cum am luat-o , tot asa am pus-o in hol sa nu pateasca ceva pana a doua zi. Grija mare!.In jurul orei 20:00 m-am dus sa-mi ridic kitul de participare cu numarul 43 si m-am intors acasa pentru ca era meci de fotbal :Romania-Ungaria.Ighen.Vazut meciul, fericit ca le-am tras-o cu 3-0,Ighen 3-0 (dar e déjà istorie ca apoi ne-au tras-o turcii cu 2-0),  adorm bustean si parca imediat ma trezesc , desi era ora 5:30 a doua zi , pentru concurs.

Mananc  ceva paste, lapte ,2 oua si 1 banana (nu va ganditi la prostii) imi iau bagajul , pun bici in portbagaj (sa nu oboseasca si ea) si ma duc in Mamaia, locul de desfasurare TriChallange Mamaia 2013.Vreme superba, soare ( ma bucuram ca proba de inot nu va mai fi anulata ca anul trecut ) , asist la startul probelor  programate dinaintea startului probei Olimpice, fac cateva poze cu cunoscuti, urari de bine si de curtoazie cu prietenii, dupa care nerabdator  ma bag in apa pentru a o testa (aveam si costumul de neopren la mine in caz de forta majora) temperature 20-22 0C, deci numai buna de inot.

La start ma pozitionez strategic in spatele plutonului pe partea dreapta pentru a nu primi picioare ina cap , ficat ca la alte concursuri si incep sa inot la inceput usor sa nu dau totul din mine din prima J).Tot traseul 1,5km , l-am inotat crowl.Am terminat dupa 38 minute (40:27 cu tranzitie) in bune conditii dupa

ce depasisem o gramada de inotatori .Am iesit in acelasi timp cu dl Nichiforeanu (Veteranul) care acum 2 ani ramasese in spatele meu la finish, dar acum la finish situatia se va schimba, in bine pentru el.

Am ajuns la stand, m-am schimbat, m-am echipat pentru bici si da-I bataie! .Trebuiau facute 6 ture  pe  Rocinante.Eu ce sa zic…. Ma gandeam la Dulcinea , oricare ar fi fost ea J). De cand cu surprizele pe care le-am avut in ultimii 2 ani la triathlon “Fara asfalt”  unde in 2011 mi s-a rupt butucul roata spate si am abandonat si am carat bici de 17 kg in carca 15 km, si in 2012 cand am facut pana pe roata spate dar totusi am terminat cursa, am cam luat frica evenimentelor facute cu bicicleta la triatlon.Spre bucuria si surpriza mea, nu s-a intamplat nimic neprevazut, am finalizat cu brio intr-un timp de : 1 :15 minute.Nici aici nu m-am fortat (adica ma miscam cu talent  :))) ), am mers la relanti, axandu-ma mai mult sa nu incurc ceilalti participanti,sa nu iau vreo groapa sau mai rau sa nu iau vreo masina asa cum I s-a intamplat amicului meu Laurentiu Sofron care s-a accidentat si a rupt si furca bicicletei.Deci : SAFETY FIRST!

Trecerea de la pedalat la alergat nu a fost chiar asa crunta ca in anii trecuti, dar simteam ca m-am taiat la genunchi.Nasoala senzatia.Eu parca mergeam iar ceilalti alergau ca niste fulgi pe langa mine.Usor, usor mi-am revenit si am trecut si cea de-a 4 bucla pe sub arcul de triumph (Finish. 10 km=58:36min). Am fost oprit din cursa in cele din urma de cronometrul care-mi arata timpul de 2:51.26.

Totusi , rezultatul official final a fost de 2:54min.Nu am inteles de unde aceasta diferenta, de 3 minute, mi-am verificat ceasul si dupa site-ul Greenwich sa vad daca am eroare la cronometrare dar a fost ok.Oricum, una peste alta a fost un concurs reusit, mult mai reusit decat cei din anii precedent, singurul minus a fost faptul ca am primit tricou marimea M in loc de ce cerusem pe site , la inscriere, XL si faptul ca nu m-am antrenat deloc.

AAAAAAAA si sa nu uit……. Cea mai cea dintre toate cele!!!! MEDALIA. De nota 100.Daca la interviul dat inainte de concurs  pentru “Urmeaza-ti Pasiunea” am spus ca pentru organizare pe o scala de la 1 la 10 eu dau 11, daca m-ar fi intrebat dupa concurs as fi spus 110 !.Medalia a fost surpriza placuta a concursului.Cel putin pana acum a detronat ca frumusete medaliile primite la MIB care stabileau un standard de frumusete. Acum am schimbat standardul.Sa vedem ce o fi la MIB anul asta…..

Am socializat nitel cu diferite personae dragi mie imediat dupa cursa , asteptand foto de finish magnetic, dupa care l-am luat pe Rocinante, l-am predat in buna stare la herghelia Hara Bike, mangaindu-l si lasandu-I la despartire un baton de cereal lipit cu bandoizoler de cadru , drept recunostinta ca nu m-a tradat si am plecat in cele din urma la munca.

Intram tura 2 si eram asteptat….de proaspat, fresh si cu dorinta de munca !! Atunci as fi avut nevoie de un “Sancho Panza” care sa ma slujeasca J).Dulcinea s-a dus……. am ramas doar cu amintirile.

Sanchi End:

Pot mai mult?? Poate (cu siguranta) data viitoare cand voi fi MUUULLLT mai antrenat.

Va pup,

PaPa!

:))

 

2 X 7500 metrii la 40 de ani


Mi-am dorit o provocare anul asta pentru a marca trecerea la un alt prefix. Si a venit… Marathon 7500 si Aquachallange- proba regina 7500 metrii.

Provocarea 1

Mi-am cooptat partenerul (Nashu Viomassage) pentru proba elita inca de la Gerar si am asteptat trecerea timpului ….. tangenta cu muntele am avut doar la Ecomaraton si cam atat.Restul…nisip si asfalt cat cuprinde. pregatirea pentru munte am facut-o haotic, in “pauzele de  circulatie” altermand tipul de alergare cu starea de spirit in care ma aflam pe moment. Neavand target  de timp stabilisem cu Vio ca in acest prim an la elita (eu mai avand o participare anul trecut la Hobby) sa ne incadram in termenul de 40 ore stabilit de organizatori.Nu neg ca noi cochetam cu ideea da a termina in 30 ore, dar asta era in primul rand functie de starea noastra fizica si psihica din acel moment.

Datorita antrenamentului haotic si un pic prea tare efectuat in luna iunie, pe cand alergam in Mamaia un long run de 20 km si injuram in gand de mama focului toti “sezonistii” care imi periclitau siguranta alergarii pe marginea drumului cu masinile, am simtit o durere  surda la piciorul stang la tendonului lui Achile. Gata cu concursul-  mi-am zis !!

Am oprit toate antrenamentaele, iar pana pe 19 iulie  nu am mai alergat nici macar 1 cm. In fiecare dimineata ma trezeam cu glezna stanga anchilozata, faceam eforturi pentru a calca pe picior. Am dat cu crema antiinflamatoare si am facut masaj de cate ori am putut si am asteptat cuminte.Nu vroiam sa abandonez.Am asteptat 18 zile cu inima cat un purice sa vad rezultatul.Pe drumul spre munte, chiar ii spuneam lui Laurentiu  ca ma tarasc pe coate, ca in armata si tot termin cursa. La Pestera ajuns, am instalat cortul si am participat la sedinta tehnica, iar pe seara s-a intrunit echipa BLACK MOUNTAIN. Am ras, am glumit, ne-am ridicat kitul de participare, ceva mistouri si ne-am bagat la somn. Destul de frig, am dormit cu saltele gonglabile, paturi, paturici, plapumici, sac de dormit .Frig dom’le, frig…. nu banuiam ce o sa ne astepte…….

La 5:00 am dat TREZIREA , urmand ca la 6:00 sa fie startul. Am mancat, ne-am facut rucsacul cu echipamentul necesar si obligatoriu, ne-am prezentat ca ultima echipa la verificare echipament si START !. Nu incalzire, socializare, foto…..In ciuda acestui fapt ma simteam excelent, am inceput alergarea usurel, dupa care ne-am lipit de un grup maricel de competitori si am continuat impreuna.In ciuda antecedentelor cu tendonul piciorului, nu am simtit vreo durere, intepatura, jena. Ba chiar incepusem sa-mi fac sperante pentru cele 30 ore. Dar…. tiparul acestei competitii este sa alergi in echipa !! Partenerul meu Vio, incepuse inca de la inceput sa  slabeasca ritmul.Se vedea ca nu facuse  antrenament, de regula, el  ma trage dupa el la startul competitiilor. Mi-am dat seama ca trebuie sa slabesc ritmul si sa incep cu mesajele psihologice  si cuvintele de incurajare la adresa lui . Speram sa functioneze, asa cum au functionat si incurajarile lui la Maratonul de la Sulina.Acum imi venise si mie randul.

La puctul de control 1 PC1 , le intalnim pe surorile Sis si alergam cu ele pana la PC2, dupa care ele au zbughit-o inainte, noi ramasesem sa mai corectam niste ehipament (bete) pentru Vio. Am pornit cu speranta ca ne vom putea tine de ritmul surorilor (chiar daca la o distanta mare) si  sa  terminam cu bine prima bucla. Traseul a fost extraordinar, oprindu-ma de cateva ori sa fac cateva poze pentru eternitate  colegilor si peisajelor extraordinare.Vremea a fost perfecta.Nici cald nici rece, perfecta de alergare. Intre PC2 si PC3 Vio a ramas destul de mult in urma, eu vazand un tricou asemanator lui (era dl Stan Turcu cum aveam sa  constat mai tarziu) ma dusesem inainte. Ajuns langa mine, dl Stan imi spune: ” vezi ca Vio are probleme”. M-am intors de la PC3 sa-l ajut sa-si revina.Mi-am dat seama ca vom avea de luptat din greu daca vrem sa terminam cursa. Am mancat pentru prima data de la start si am continuat alergarea in ritmul lui.Incet, incetisor  dar nu pe loc :)).La urcarea pe Jepii mici , Vio a cedat a 2 oara. Am facut multe pauze si vedeam cum ceilalti concurenti treceau pe langa noi.Am hotarat ca odata ajunsi la Pestera sa ne tragem putin sufletul, eventual sa dormim 30 minute.

Zis si facut. Mancat , spalat si dormit. El da, eu nu … Adrenalina nu ma lasa. Faceam calcule peste calcule, scenarii peste scenarii. Dupa 30 minute am dat trezirea din nou in acea zi si ultima.pana ne-am facut noul rand de bagaje, pana am mai mancat o felie de pepene , am vorbit cu Vlad Victor, am constatat ca pierdusem 1h 30 min. Am pornit cu forte noi si cu sperante crescute spre vf. Omu, PC6 al traseului. Eram inca in grafic si voiosi. Am lasat rucsacelul cu mancare la cabana si am plecat mai departe. Pe Valea Cerbului incepusem sa facem poze , noua si caprelor negre de pe traseu, si incepusem sa ne cam saturam de coborari cu pietre si bolovanis.Vroiam urcare!!!! Urcarea pe Bucsoiu.

La Cabana Gura Diham PC8, eu avusesem o premonitie cu ceva zile in urma… s-a implinit partial, dar am aflat  ceva mai tarziu, dupa cateva zile cand ajunsesem in Constanta. Dar despre asta poate vorbesc altadata….

La traversarea raului ce trecea pe langa cabana, am alunecat pe o piatra uda si  am intrat cu ambele picioare in apa…..senzatia era extraordinara, dar si temerile mele de cum voi continua cursa , putand aparea in orice moment multiubitele basici. Am  stat circa 20 minute la PC8 timp in care mi-am scos ciorapii, i-am stors, adidasii i-am stors de apa deasemeni. Am mancat sunculita, banane si am urcat mai departe punandu-ne in functie frontalele. Am urcat intr-o liniste mormantala, doar noi , respirand si frontalele aprinse .La Izvorul Muntelui  ne-am aprovizionat cu apa rece pentru Bucsoiu, si am asteptat echipa care venea din spate pentru a forma o echipa extinsa.Era echipa Run for Children , compusa din Andrei Gligor si Bogdan Mincinoiu, cu care am parcurs tot traseul impreuna pana la sfarsit.Asa am mai spart monotonia,am mai facut glume, am mai povestit , am mancat un sandwich “La Prepeleac” unde ne astepta Balan si alte 2 persoane. Ne-am imbracat cu tot ce aveam la noi, friful si vantul facandu-si prezenta.Am urcat in 4 labe, in 2 picioare, pe coate, condusi fiind de Vio care isi revenise extraordinar.Eram bucuros ca facem echipa si la bine , si la greu.Vio avea un simt extraordinar de a simti traseul, de a ne indruma pe el. Prima si ultima data cand a avut loc un declick referitor la traseu a fost in zona Hornurilor unde intelesesem ca am gresit traseul.Cand am aprins lanternele si frontalele la putere maxima si m-am uitat in jos si am vazut un HAU imens sub mine, am zis ca avem 2 variante:

1.Asteptam pana se face ziua si continuam drumul

2. Sa urcam si sa gasim drumul.

De coborat , nu coboram noaptea pe acel traseu nici daca primeam vreun premiu.Dar pana la urma am regasit drumul si totul a fost ok.

Incepuse ceata sa coboare (sau sa urce)….. Frigul ne patrundea in oase, vantul ne juca feste… noi nu mai recunosteam traseul pe care il facusem cu 1 an inante. Am bajbait pe intuneric si pe pietre  astfel incat in jurul orei 4:00 cand am ajunj la Cabana Omu a 2-a oara am trecut pe langa ea si nu am gasit-o. Dupa o cautare asidua de 30 minute care in frigul si pe ceata aia mi s-au parut o vesnicie, m-am intors pe drum si am gasit-o.Neagra (noaptea toate cabanele or fi negre?) neiluminata , printre nori de ceata si rafale de vant ne astepta….Ne clantaneau dintii in gura ca pe timpul iarnii Acum iarna era ca vara J). Am intrat .Cald, liniste, bucataria inchisa (ce ar fi mers un ceai fierbinte…).Am gasit loc pe o bancheta de lemn. Eu cu Andrei. Am zis sa dormim cu randul. S-a culcat el dar dupa 2 minute a inceput sa tremure ca varga, banca se zgaltaia.A renuntat. M-am intins eu. Dupa alte 2 minute am inceput sa tremur eu…M-am ridicat pe bancheta.Am pus capul pe masa. Am zacut.Nici nu stiu cand s-a facut 5:00 dimineata.Asteptam sa se ridice ceata sa putem pleca. Ne-am intalnit cu Laurentiu Sofron cu care plecasem la drum din Constanta.ne-a spus: eeee….. 2 ore coborarea si vreo 4 urcarea, nu este greu. Am mancat slana cu ceapa. As fi vrut un ceai sau un vin fiert dar bucataria deschidea la 7:00. Desi ceata nu se ridicase, dar se luminase intrucatva, am pornit sa coboram spre Bran. Am cautat alte 30 minute triunghiul galben. L-am gasit cu ajutorul unei alte echipe de la mixt .Am inceput sa alergam pe portiunile unde se putea.In curand a inceput coborarea cu grohotis, pietre, stanci. Escalada pura. Andrei incepuse sa piarda teren. Ne mai opream si-l asteptam, dar ne incetinea constant. Vio tot in frunte. Ma intrebam de unde gasea resurse stiindu-l ce a patit pe prima bucla. Eram bucurosi dar injuram cu totii traseul. Dupa o coborare, urma alta coborare, dupa povarnis urma grohotis si piatra, capcane la tot pasul. Personal, mi s-a parut  portiunea cea mai grea din tot concursul. Cele 2 ore de coborare spuse de Laurentiu, s-au transformat in 4:30 ore in ritmul nostru. Cumplit. Genunchii incepusera sa -mi dea semne de existenta. Am ajuns la Salvamont unde ne asteptau 2 fete cu ciorba, paste, ceai cald. Cam tarziu, dar am mancat de toate. Am plecat ultimul de la masa, perioada in care mai sosisera alte 2 echipe dupa noi.

Si a urmat  urcarea la Omul prin Valea Gaura.Nu mai facusem acest traseu niciodata.Nici eu, nici ei. Nu stiam ce ne asteapta…… O urcare crunta de 4 ore, la care am participat cu totii la trena, fiecare conducand grupul aproximativ 20 minute, dupa care ii lua locul urmatorul, si asa mai departe. Vio al meu, ca o caprioara. tragea in fata pe portiunile stancoase desi ii citeam oboseala si durerea pe fata.Incepusem sa pierdem timp  datorita faptului ca Andrei incepea sa aibe probleme cu picioarele. Am intalnit zone de catarare pe lanturi criminale. La un moment dat am traversat o portiune de stanca pe burta. Oboseala incepea sa-si spuna cuvantul. Dar eram inca in grafic.Vio la un moment dat, a inceput sa ne spuna ca-l doare genunchiul. Am inlemnit. Sufletul mi se facuse mic,mic, mic… Stiam ca daca nu suntem intregi fizic nu vom putea termina cursa. Bogdan incepuse sa se gandeasca sa renunte  pentru ca  Andrei nu mai putea fizic nici el. Acelasi lucru incepuse sa-l gandeasca si Vio despre el , mai nou incepuse sa-l bata o unghie in adidas. Am tras de noi cat am putut, dupa care pe o pajiste inflorita, dupa ce ne despartisem temporar de Bogdan si Andrei, Vio a spus ca nu mai poate continua…… La fel ca la prima bucla, am spus sa ne odihnim putin la soare, poate isi mai revine cu durerea de la genunchi si vom putea continua cursa.Am inchis ochii….Cred ca am adormit instantaneu incalzit de razele soarelui timp de 15 minute.M-am trezit atunci cand am auzit ca prin vis 2 voci (ale lui Gabi Solomon si Oana Badea care venisera in recunoastere de traseu/ plimbare). Mi-am dat seama ca partenerul meu, coechipierul meu , prietenul meu de suferinta nu ma putea continua cursa. Durerea i se accentuase si nu vroia sa riste. Am fost de acord cu el, imi adusesem aminte si de glezna mea buclucasa ,dar care nu m-a jenat cu nimic si am hotarat ca daca nu se mai poate sa ne oprim la Omul , pentru a 3 oara si sa abandonam. Concursuri mai sunt, poate chiar la anul,poate chiar in aceeasi formula, dar sanatate si prieteni nu gasesti pe toate drumurile. Asadar ne-am ridicat, am mai parcurs ultima portiune spre Cabana Omul si am anuntat abandonul, dupa o intalnire cu Renato Mandache si Cristi Falevici la cabana, unde am mancat putin. Am facut 75 km in 33 ore.Aveam timp suficient sa terminam concursul, dar nu am vrut sa riscam nimic. Coborarea de la Omu pe Valea Ialomiciarei a durat 4 ore iar Sf. Ilie  ne-a stropit cu o ploaie ce ne-a udat la piele. Ne-a curatat de pacate. Ne-am promis sa revenim la anul cu o noua strategie de imblanzire a Bucegilor.

Dupa o binemeritata sesiune de mancat pepene, sunca si ceapa, am intrat in cort, am incercat sa adorm , gandurile ma copleseau, ploaia incepuse din nou, Vio a intrat in cort si mi-a spus… as fi vrut sa-ti spun ceva, dar iti zic maine dimineata ca sa poti dormi in liniste J) Si bine a facut, am adormit pana dimineata si am uitat de tot si toate. J)

Provocarea 2

De cum s-a introdus aceasta noua proba, 7500 metrii inot, considerata proba Regina de catre organizatori, am marsat ca pot termina aceasta proba chiar la limita de timp. Intr-adevar, 7500 metrii inot nu sunt 500 , nici 1500 nici 5000 metri- proba la care am mai participat.Stiam ca imi trebuie si psihic si fizic pentru a termina. Mai mult, pe 3 august , este ziua de nastere a fetitei mele, si m-am gandit sa-I fac un cadou simbolic (pe langa altele J). Antrenamentele pentru proba au constat din cateva mici “balaceli” in apa marii de la plaja “ 3 papuci”  si cam atat. Eram increzator ca nimic nu-mi poate sta in cale.Nici macar timpul de terminara al probei, redus de la   3,5 ore la 3 ore.

Ne-am intalnit la start cu o mana de prieteni sositi din Bucuresti, cu o parte din ei am facut o “hidratare” cu o zi inainte in Mamaia, la o terasa pe malul marii, pana aproape de miezul noptii.

Am socializat putin, dupa care ….Start. Trebuiau inotate 4  ½  ture.de traseu Maini, picioare, coate palme, impingeri  , ca la un concurs ce se respecta J).

Prima tura am terminat-o in 36 minute.Am calculat eu rotund… 4 ture X 40 minute =160+ 20minute jumatetea de tura= 200 minute=3 ore si 20 minute. Opa… era o problema….cu incadrarea in timp.Am tras cat am putut de tare astfel:

Prima tura: am terminat-o dupa 36 minute de la start

A doua tura am terminat-o dupa 1h15 minute de la start

A treia tura am terminat-o dupa 1h58 minute de la start

A patra tura am terminat-o dupa 2h40 minute de la start

Intrarea in linie dreapta am facut-o la 3 ore de la start.

Am terminat in 3 ore si 10 minute de la START.

Pe la tura a 3-a am simtit nevoia de hidratare dar la barja din larg la care ni s-a spus ca avem apa, batoane , etc nu mai era nimeni acolo. Aici le dau un mare minus organizatorilor. Sper sa remedieze aceasta problema la anul viitor, unde promit sa scot un timp sub 3 ore.Sau sa vorbesc cu organizatorii sa revina la timpul initial de 3h30 minute. J)

Final. Chiar daca nu am reusit sa-mi duc la final tergeturile, eu ma declar multumit pentru ceea ce am realizat.

  1. Inchegarea unei prietenii (ca intre nash si fin), trairea unor simtaminte si momente deosebite in timpul impingerii la extrem a limitelor nostre fizice.
  2. Faptul ca nu am devenit intr-atat de egoist incat sa-mi abandonez partenerul in timpul cursei pentru a-mi dovedi mie ceva. Am tras la aceeasi caruta si la bine si la greu. Asta inseamna ca am avut o echipa cu caracter.M-a uns la suflet !
  3.  Realizarea faptului ca la 40 ani nu este ca la 39 J).Trebuie mai multa munca dom’le…
  4. Spiritul de luptator nu a disparut, ba chiar s- a acutizat cu trecerea anilor. O fi vorba de sangele de grec ce curge prin venele mele …….
  5.      Nu mi-a disparut optimismul , bucuria de a fi provocat, de a ma lasa provocat ,de a-mi testa si  impinge limitele fizice si psihice la alte niveluri, intr-o expresie- nu mi-a disparut bucuria de a trai.

 

Pentru ca azi este ziua fetei mele, o zi cu o incarcatura emotionala foarte mare pentru mine,, aceste randuri poate, le va citi peste ani, sufletul meu, Maria – Alexandra.Vreau sa stie ca indiferent ce se va intampla peste ani, ii va curge in vene sange de grec. Si atata timp cat acest lucru se intampla, sa nu se lase intimidata, sa nu cedeze lupta, sa nu renunte vreodata  la visurile si dorintele ei….Tatal tau va fi intotdeauna langa tine. De aici sau din ceruri.

La multi ani , printesa mea !!!!

La Multi Ani, Maria Alexandra !!

2012_10_20 Maratonul Deltei Dunarii- editia I

22 October 2012 3 comments

In ziua de 20 octombrie 2012 s- a organizat si desfasurat la Sulina prima editie a Maratonului Delta Dunarii. Ne-am aliniat la start  29 de concurenti de toate varstele,cel mai batran fiind Mosion Gheorghe- 79 ani (din Arad) care s-au intrecut in probele de Maraton si Semimaraton.

Un lucru extraordinar in organizarea unor astfel de evenimente s-a intamplat la acest eveniment: pentru  prima oara in Romania s-a organizat o stafeta a copiilor, “Stafeta Copiilor din Delta Dunarii”, formata din 42 de elevi ai liceului Jean Bart din Sulina, care au alergat fiecare cate 1 km, pe distanta de 42 km. Ei au purtat in cursa  un stegulet al Romaniei, pe care l-au predat din schimb in schimb,  transmitand simbolic mesajul copiilor din Delta Dunarii catre copiii din intreaga Romanie: “Sa facem sport, sa facem miscare si sa iubim Romania”.

Startul in Maratonul Delta Dunarii a fost dat de campioana mondiala in proba de semimaraton a anilor 1994 si 1995, Elena Fidatov-Moruzov.

Pentru mine povestea a fost in felul acesta: Mi-am luat 2 zile concediu pentru a ma odihni inaintea unui concurs cu toate ca nu m-am antrenat deloc pentru aceasta provocare.Bineinteles ca am plecat spre Sulina mai obosit decat daca ma duceam la munca……. Offf , mama ei de viata…..

In Tulcea m-am intalnit cu “gasca”- aceeasi pasionati pentru maraton care ne cunoastem de la maratoanele organizate de Ilie Rosu, si nu numai. Am constatat cu surprindere si placere ca mai eram inca 4 constanteni la aceasta cursa.Atmosfera pe vapor a fost fantastica, de unde tinusem regim de la MIB, am inceput sa-i dam cu bere, chipsuri, prajituri….La coborare, ne-a asteptat Ilie si dna. Fidatov.Au urmat imbratisari, chiuituri, o atmosfera de gala.Cred ca pentru locuitorii Sulinei eram ca un circ ambulant- in sensul frumos al cuvantului.

Seara ne-am petrecut-o cu restul concurentilor si sustinatorii nostrii in sala de festivitati a liceului Jean Bart, unde am fost cazati.Am facut cunostinta intre noi, fiecare si-a spus istoria intr-ale alergatului, am ras, am glumit, ne-am tachinat.

Fiind cam “aceeasi nebuni” la actiunile organizate de Ilie Rosu, cunoscandu-ne destul de bine, ne-am intins pana aproape de ora 23:00, dupa care am plecat spre culcare, dupa binevenita pasta party de la miezul noptii :)).

Dimineata , dupa carboloading (piept pui, iaurt, biscuiti cu cereale, 1/2 banana) am plecat la START.Cateva poze , dna Fidatov a inceput numaratoarea inversa, s-a dat startul si am pornit la drum.

Pe faleza orasului Sulina am pornit impreuna cu Viomasage si Viorel dela Braila (Nasu, finu si cavalerul de onoare :)) ) de la inceput cu un ritm destul de maricel pentru antrenamentul pe care il facussem pana atunci  (= 0) dar dupa 1 km am revenit la ritmul obisnuit.Inca de la inceput am pastrat formula de start pana la vreo 3 km de finis.Timpul era excelent pentru alergare, batea putin vantul dar nu deranjant.Traseul a fost EXTRAORDINAR de frumos :30%  drum pietruit- care ne-a facut tuturor cele mai mari probleme la articulatii, 40 % asfalt/ pavaj, 5%nisip, 25% drum de tara(pamant), unii concurenti m ai norocosi,observand cai salbatici alergand prin Delta. Am alergat intr-o pereche de adidasi SALOMON XR CROSSMAX, lasand la odihna,de data asta “opincile” Asics, facand o alegere buna pentru articulatii ,de data asta .

Am avut in Viomassage un antrenor de nadejde .Nu ne-a lasat sub nici o forma sa tragem matza de coada, ne-a certat, ne-a incurajat, ne-a inghiontit sa alergam cum trebuie , sa nu abandonam ritmul.

Niste vorbe care si acum imi rasuna in urechi:

  • Voi alergati????  Nu vedeti ca nici nu ati transpirat? Ce naiba faceti?
  • Hai, sus piciorul! Ce naiba ati mancat de dimineata?
  • Arunca stangul! Dupa el vine si dreptul ! Hai !

Imi gasisem NASUL.Datorita lui am scos un nesperat 4:41, in comparatie cu MIB la care depasisem cu putin 5 ore.Pe Viorel de la Braila  (cavalerul de onoare) l-au lasat genunchii cu aproximativ 4 km de final ne-a dat girul sa alergam in ritmul nostru si a ramas sa termine singur cursa.

O alta intamplare hazlie (pentru noi) a fost urmatoarea: In timpul primilor 5 km, am intalnit cu un grup de pescari care participau la un concurs pescaresc. Dintre toti, unul dintre ei a strigat :Hai Dinamo! – la care noi toti fiind stelisti i-am urat ca azi nu o sa prinda nici un peste! cand am revenit dupa cateva ore, la tura finala, acel pescar era negru de suparare . Motivul? Ni l-a spus un coleg: chiar nu mai prinsese nici un peste dupa urarea  pe care i-am facut-o!! Nu m-a incercat nici macar o umbra de regret :))

Desi el nu prinsese peste, noi am avut parte la masa oferita de gazde ,dupa alergare, de ciorba de peste in stil lipovenesc (cu pestele langa zeama), peste prajit si mujdei de usturoi care cel putin pe mine mare amator de peste ,m-a uns la suflet.

Seara,dupa o plimbare prin zonele de atractie ale orasului Sulina, ne-am intalnit cu totii la cantina liceului unde alaturi de friptura am degustat vin alb adus de mine , vin rosu de la unul dintre sponsori, tuica, palinca, fiecare cu ce a adus.Atmosfera super creeata de noi toti, ca la toate intalnirile organizate de Ilie Rosu. Sandel- trubadur, ne-a delectat cu niste cantece de studentesti/ de munte. Am plecat in jurul orei 23, lasandu-i pe restul mesenilor (spre rusinea mea) sa petreaca pana pe la ora 01:00.

Dimineata, la ora 7:00 ne-am imbarcat pe vaporul ce urma sa ne aduca la Tulcea, inapoi la “civilizatie”.Eram cu totii rupti de oboseala, Tudorica s-a culcat pe podeaua vaporului, eu mi-am tras sacul de dormit si am atipit afara in frig pe 2 scaune pe puntea vaporului, Florin si-a infipt capul pe masa si acolo a ramas vreo ora,pe George Cojocaru nu l-am mai vazut pana la debarcare, altii s-au pitit fiecare cum a putut si pe unde a putut.Cei mai putin norocosi au ramas de paza la bagaje :))

Dupa acest respiro de 1 ora- 1h 1/2 am pus de masa si apoi a urmat circul….barfe , smenuri, susanele,caterinca,foto de arhiva ;)).Nici nu stiu cand a trecut timpul si am ajuns in Tulcea ,iar de acolo fiecare spre drumul lui …..

Un concurs memorabil- marca Ilie Rosu-,  chiar si prin prisma activitatilor extra sportive.Deja ma gandesc la editia a II-a.Si sper sa fiu antrenat ca sa ma razbun pe “NASHUL” :))

2011 la final

11 January 2012 2 comments

Pentru ca am ajuns la sfarsit de an 2011/ inceput de an 2012, este timpul sa fac un bilant in cifre al activitatii efectuate. Acesta va fi punctul de plecare si comparatie pentru 2012.

Numar de alergari: 113
Kilometrii parcursi: 1748.59 km (o medie de 15.47 km / alergare)
Targeturi realizate: Participare Triathlon -proba Olimpica
Participare etapa I Trans Romania Run
MIB 2011
Primul maraton de inot
Targeturi nerealizate: Finalizare maraton sub timpul de 4 ore
Tinta pentru 2012: Finalizare maraton sub timpul de 4 ore
Participare la un maraton montan
Participare la cel putin 1 etapa de TRR 2012
Imbunatatire timp inot la Aqua Challenge Maraton 2012
Tinta in ceata 2012 (Vise tata…vise :)) ) IronMan

Impartite pe luni alergarile mele au fost:

LUNA Km
Ian 178.1
Feb 191.2
Mar 227.7
Apr 122.995
Mai 147
Iun 142
Iul 125.85
Aug 146
Sep 134.3
Oct 156.755
Nov 101.5
Dec 75.195
TOTAL 1748.595

Am alergat in Adidas(Adizero) , Asics (Asics GT 2151 si Asics 2160) si in picioarele goale :)pe plaja, de unde am capatat si niste basici la degete.Toate alergarile au fost facute in natura (nu sala/banda) pe plaja, in Mamaia spre Navodari.
Mi- au cazut destule unghii de la picioare, cat sa le tin minte toata viata (7- aproape o intreaga garnitura).M-am alea si cu o periostita la ambele tibii, de care am scapat prin reducerea volumului/intensitatii  de antrenament – ca asa spune Dr . Google.
Nu am avut nici o alimentatie de efort specifica sportivilor, am luat din cand in cand (4 cutix 30 drajeuri/an)  multiminerale de la Eurovita. In rest am mancat ce am vrut si cat am putut.
Am constatat cu parere de rau ca si la acest nivel, al amatorilor, exista o “mafie” a concursurilor/concurentilor iar moralitatea unor sportivi e indoielnica.Precum este si in societatea civila din pacate. Sau oi fi eu prea exigent cu sportivii amatori ? :)

Pe ansamblu:  Sunt multumit de activitatea prestata (hmmm, cum altfel…), ramane totusi targetul de 4 ore la maraton neatins inca, pe care l-as fi atins cu siguranta daca nu alegeam discutiile/sueta din timpul maratonului….. Vedem anul asta ce va fi.

Categories: Sport Tags:

Maratonul Reintregirii neamului romanesc, 1 decembrie 2011

10 December 2011 6 comments

Abia incepusem sa ma las pe tanjala, sa incep sa raresc antrenamentele, apare ca din senin noutatea:Ilie Rosu inpreuna cu Ro Club Maraton, in parteneriat cu Asociatia Bucharest Running Club si Primaria Sector 3 Bucuresti organizeaza: concurs maraton de 1 Decembrie.Fiind si in schimbare de loc de munca, programul nu era avantajos pentru mine, lipsa antrenamentelor de lunga distanta dupa MIB 2011 m-a facut sa stau in cumpana pentru participare.Dar dorinta si respectul pe care il purtam lui Ilie Rosu cu care anul acesta am carcotit constructiv pe teme maratonistice pentru concursul de la Marasti-Marasesti ma facea sa nu mai dau inapoi. Dupa o analiza temeinica a situatiei, o alergare de 25 km pe nisip, am spus ca merita riscul de a participa la maraton, daca alergasem 25, nu ma impiedicam eu la restul….

M-am inscris pe site,si am inceput sa ma odihnesc :) .Mai mult din cauza programului incarcat/fortat pe care il aveam.Dupa alergarea de 25 km am simtit si o oarecare durere la nivelul genunchilor si nu am vrut sa fortez in nici un fel.Ma bazam pe spiritul de luptator grec ce salasluieste in mine.

Cu 2 zile inainte de concurs m-am indopat cu paste/branza/miere.De la MIB luasem si 2 kg in plus.Imi pregatisem bagajele cu 1 saptamana inaintea evenimentului, noaptea de dinaintea lui am dormit de la 22 la 04 (6 ore), dar parca as mai fi stat in pat.Am plecat din Constanta pe un frig aproximativ de -3 grade Celsius dupa termometrul de la Brick.Frig dom’le… nici macar un caine sa scoti pe timpul ala.Am ajuns relativ rapid in Bucuresti, am gasit usor Parcul IOR (locul de desfasurare al maratonului), m-am echipat in masina (bbbrrrr) si m-am dus la locul startului.

Am regasit vechi prieteni de la concursurile anterioare: Turcu Stan, Serban Damian,Gabi Solomon, Simion cu sotia,Viomassage- de la care am o multime de foto ,Ilie Victor ,etc.O placere deosebita a fost sa-l reintalnesc pe unul din eternii mei rivali: Liviu Bica si bineinteles pe fenomenalul Ilie Rosu cu care m-am imbratisat , el de bucuria de a ma avea ca participant, eu pentru respectul pe care il port pentru ceea ce face pentru noi.Am schimbat cordialitati cu restul participantilor, glume, am mai mancat o banana, am neglijat total incalzirea, am intonat imnul Romaniei si in 2 minute s-a dat startul.Maraton, maraton stafeta, semimaraton.

Voie buna, veselie, am pornit ca din pusca pe aleile parcului, in relativa apropiere a lui Ilie Rosu si ale lui steaguri.Mi-am dat seama inca de la inceput ca am un tempo cam rapid pentru “pregatirea mea” dar am vrut ca sa mentin acest ritm pentru prima tura, dupa care am inceput sa  scad tempoul.Aburi ne ieseau din gura, lacul era inghetat, chihote,incurajari, indemnuri se auzeau pe tot traseul.La ora startului (ora 9) parcul era pustiu.Doar noi, alergatorii, il animam.Astea pentru primele 5 ture, dupa care lumea a inceput sa iasa la plimbare facand practic imposibila alergarea in zona de finish, pe o distanta de 100 metrii.Primele 6 ture a fost excelente din punct de vedere fizic, dupa care a 7-a a fost asa si asa, a 8-a a fost cea mai grea pentru mine(zidul) ,a9-a o usoara revenire, urmand ca ultima tura, a 10-a aproape sa o fac la pas.Asa arata desfasuratorul meu pentru fiecare tura.

Lap 1 (4.20 km): 21:31
Lap 2 (4.20 km): 22:19
Lap 3 (4.20 km): 23:40
Lap 4 (4.20 km): 24:10
Lap 5 (4.20 km): 25:20
Lap 6 (4.20 km): 27:35
Lap 7 (4.20 km): 30:18
Lap 8 (4.20 km): 32:01
Lap 9 (4.20 km): 35:30
Lap 10 (4.20 km): 38:10

Pe final (incepand cu tura a 8-a) am inceput sa am dureri la ambii genunchi si la pulpa piciorului stang.Probabil si pentru faptul ca nu m-am incalzit inainte de start.

Clasament general proba Maraton:

1 1 1 Florin Szomyu M 138 Masculin 02:56:15
2 2 2 Razvan Staicu M 135 Masculin 03:12:00
3 3 3 Danut Cernat M 113 Masculin 03:20:45
4 4 4 Florin Simion M 111 Masculin 03:25:30
5 5 5 Gheorghe Berdei M 110 Masculin 03:33:40
6 6 6 Marius Dragus M 126 Masculin 03:36:30
7 7 7 Matteo Spatafora M 127 Masculin 03:36:45
8 8 8 Victor Ilie M 125 Masculin 03:44:35
9 9 9 Roby Roth M 143 Masculin 03:45:48
10 10 10 Gabriel Manea M 124 Masculin 03:48:35
11 11 11 Andrei Vasiliu M 144 Masculin 03:56:00
12 12 12 Andrei Gligor M 104 Masculin 03:58:37
13 13 13 Mugurel Fratila M 120 Masculin 03:59:29
14 14 14 Andrei Petre M 130 Masculin 03:59:30
15 15 15 Catalin Mihailescu M 117 Masculin 04:02:30
16 16 16 Ilie Rosu M 101 Masculin 04:03:05
17 17 17 Marius Buricea M 112 Masculin 04:13:06
18 18 18 Ioan Constantinescu M 150 Masculin 04:13:20
1 1 19 Elena Olariu F 102 Feminin 04:13:53
19 19 20 Marius Cracana M 103 Masculin 04:13:53
20 20 21 Stan Turcu M 114 Masculin 04:16:25
21 21 22 George Cojocaru M 147 Masculin 04:16:44
22 22 23 Mihai Pantis M 129 Masculin 04:16:44
23 23 24 Corneliu Varvescu M 141 Masculin 04:19:15
24 24 25 Eduard Petrov M 131 Masculin 04:25:54
25 25 26 Iulian Dideanu M 119 Masculin 04:40:35
26 26 27 Liviu Bica M 107 Masculin 04:46:29
27 27 28 Gheorghe Preda M 133 Masculin 04:47:54
28 28 29 Adrian Florin Iancu M 121 Masculin 04:53:06
29 29 30 Valeriu Vasile Bobocescu M 106 Masculin 04:53:14
2 2 31 Adina Savu F 134 Feminin 04:53:14
30 30 32 Bogdan Popa M 115 Masculin 04:57:25
Ionut Marian Purcea M 109 Masculin DNF
Valeriu Baluta M 116 Masculin DNF
Vadim-Matei Dimitriu M 105 Masculin DNF
Bogdan Ilie M 122 Masculin DNF
Alexandru Tatu M 139 Masculin DNF
Dan Stefan M 137 Masculin DNF
Mihai Vladimir Zodian M 142 Masculin DNF
Gabriel Cojan M 118 Masculin DNS
Paul Daniel Popescu M 132 Masculin DNS
Viorel Stan M 136 Masculin DNS
Veaceslav Turcanu M 140 Masculin DNS
Victorin Vaduva M 108 Masculin DNS

           

 

Am constatat , eu si altii,ca era nevoie de un ajutor pentru numararea celor 10 ture.La un moment dat le pierdusem numarul, Gabi nu stia sa-mi spuna la a cata tura am ajuns, ajutorul mi-a venit de la Mugurel Fratila care ma depasise de la start in tura 2 si apoi la final pe ultima tura a lui, si asa mi-am dat seama ca eram la a 9-a tura (in acel moment crezusem ca facusem 1 tura in plus).Surprinzator pentru mine, la acest concurs am avut parte de o avalansa de amintiri, ganduri, idei despre viata in general.Nu mi s-a mai intamplat asta pana acum.Mi-am adus aminte de ani petrecuti in Bucuresti, student fiind pe atunci, prieteni din copilarie,fata mea Alexandra,despre prietenul meu Cristi (multi au intrebat de el inaintea concursului si i-autinut pumnii pentru reusita operatiei) care trebuia in acea perioada sa faca o operatie grea,realizari si esecuri din viata mea.A fost o experienta cu totul noua pentru mine.

Dar nu stiam nimic de Liviu si Alex (concurenti la aceeasi categorie de varsta si cam acelasi nivel).Cu Liviu am un joc inceput de la primul meu ultramaraton- etapa 1 TRR -in care eu fugeam de el ca sa nu raman ultimul pe traseu :). A fost a 2 -a oara cand mi-a reusit asta in acest an.Alex din pacate , am vazut ca a abandonat.La finish, dupa fotografiile de rigoare cu Ilie, Liviu, grup, am plecat sa ne schimbam la masina si ne-am indreptat spre un pub in care organizatorii concursului ne asteptau cu o fasole, carnati prajiti si un pahar cu vin rosu.Excelenta ideee!!!A meritat tot efortul.

In timpul mesei, am glumit si ne-am facut alte planuri eu, Viomassage si Liviu. Presimt ca la urmatorul concurs vom dezbate si teme  “filozofice” :). Am ajuns acasa in jurul orei 22, am facut un dus si direct la culcare. A 2- a zi incepeam o noua zi de munca.

Pe ansamblu, s-a vazut lipsa de antrenament pe care am avut-o in ultimul timp, dar vroiam sa dau ragaz articulatiilor, muschilor, tendoanelor sa-si revina dupa un prim an destul de incarcat. Oricum pana la anul mi-am autoimpus o pauza totala, dar nu cred ca voi reusi, mai ales ca se anunta vreme primavarateca aici pe litoral….

Vom vedea…zise orbul :)

Bucharest International Marathon 2011

11 October 2011 7 comments

Maratonul International Bucuresti 2011.

Emotii, surprize, bucurie .. cam asa se poate rezuma in 3 cuvinte  evenimentul anului pentru maratonistii romani.

 Vineri, 7 octombrie

   La ridicarea kitului,in piata Alba Iulia, reintalnire cu trei colegi de alergare de la TTR (Liviu Bica, Marian Chiriac si Gabi Solomon), gasindu-ne intamplator in acelasi moment pentru ridicarea kitului de participare, am schimbat cateva vorbe intre noi, am discutat despre actualele si viitoarele proiecte individuale, intr-o atmosfera destinsa, am vizitat standurile de la expo , ne-am strans mainile,si am plecat fiecare la treburile lui din acea zi.

 Duminica, 9 Octombrie

  Vremea: o ploaie marunta si o temperatura de 8 grade C , nu pot spune ca a fost un impediment, mie chiar mi-a placut, nu mi-a placut in schimb apa pe care am carat-o cu mine in adidasi pe tot parcursul cursei.

    Emotii la start, primind diploma de participare la prima etapa a TRR 2011 de la Serban Chiurlea, prin intermediul lui Liviu Bica, gasindu-ma cu alti cativa prieteni dragi mie: membrii RO Club Maraton- Serban Damian, Melcul Vijelios, Daniel Lixandru, Iordache Vasile , Viorel Ghita – alias Grizon, dl. Ilie Rosu, dl. Stan Turcu.Cand le-am spus despre mesajul de incurajare pe care vroiam sa-l transmit impreuna cu ei , prietenului Cristian Ungureanu au primit cu bucurie aceasta idee, ca de altfel toti cei solicitati au raspunspropunerii mele, lucru care m-a bucurat mult.  La start m-am intalnit si cu dl Chiurlea Cristian (surpriza: am crezut ca nu ma recunoaste cu sapca pe cap si cu geaca… dar m-am inselat :) ), care in ciuda varstei dumnealui alearga cu o placere deosebita, fiind un model de urmat pentru multi alergatori tineri. Dupa cateva fotografii facute pe fuga si o scurta incalzire, m-am pozitionat la start, in ultimul pluton, cel rezervat alergatorilor cu timpi peste 4:30 ore la maratonul precedent.

Startul s-a dat comun pentru toate categoriile (cursa populara Gilette, cursa competitiva: maraton si semimaraton),ne-am cam inghesuit pe primii kilometrii de la start dar am considerat un lucru bun ca nu am avut un start prea rapid, ce ar fi avut consecinte la final, asa ca m-am bucurat de carcotelile celor din spatele plutonului de alergatori.Acest lucru ma va costa neindeplinirea targetului la final.

Stiind cativa prieteni care aveau acelasi target cu mine: finalizarea in 4 ore a maratonului , ii cautam cu privirea, dar nu i-am reperat decat pe la km 6 al cursei, m-am alaturat lor (grupul era condus de Daniel Musat ) si am alergat o perioada de timp cu ei.

Traseul: desi primisem cu suparare schimbarea traseului fata de cel planificat, am constatat ca el este mai frumos decat cel din urma cu 1 an, as vrea sa se mentina si la anul acest traseu. Doua urcari line la pod Marasesti si pe Bdul Decebal , restul traseului fiind plat (si cu apa plata din belsug cazuta din cer).

 Spectatori /Sustinatori /Alergatori : au fost din abundenta in zona Pietei Alba Iulia si mai rasfirati pe traseu, asta si datorita vremii ploioase.Incurajari am primit din plin si de la cei care asigurau hidratarea alergatorilor pe traseu, tineri/tinere entuziasmate, de multe ori nici nu vorbeam cu ei, le multumeam din priviri (sper sa fi inteles asta).Pe Oana Badea (pe care am cunoscut-o la TTR ca sustinatoare a lui Gabriel Solomon) am vazut-o abia la a 3 si a 4 tura, in primele 2 eram concentrat pe alergare/ mentinerea ritmului. Sper sa ma fi inteles si iertat ca nu am observat-o pana atunci :) .

O formatie de muzica latino era prezenta in dreptul statiei de metrou Timpuri Noi, antrenand atmosfera, incurajand toti alergatorii.

Ceea ce mi-a placut a fost faptul ca majoritatea care depaseau iti spuneau o vorba de incurajare, un indemn la rezistenta, o gluma nevinovata, ceea ce a contribuit la atmosfera de sarbatoare care se crease.Acest frumos exemplu l-am urmat si eu pe durata intregului traseu pentru cei pe care ii depaseam.

Ne-am amuzat teribil la urarile unei doamne nebune care incepuse sa ne ocarasca pentru blocarea traficului, un alergator cu castile in urechi vazand ca tipa din toti rarunchii la el si crezand ca il incurajeaza , ii raspunde curtenitor, cu respect ,iar doamna il intreaba:Tu esti Mircea? Iar de aici au urmat comentariile noastre siropoase…..la adresa alergatorului. :) De cand o cunoaste,ce incantatie pentru descatusarea energiilor a folosit doamna pentru el,ce program are dupa concurs, daca face masaj dupa cursa, daca nu il deranjeaza diferenta de varsta etc. :) .

La cursa a venit si nigerianul pe care l-am intalnit pe la mai multe concursuri , a alergat in stilul lui caracteristic cu „patura” dupa el :) ,pe altcineva am vazut (Tudor Butu) ca a alergat in costum, dar atractia maratonului a fost de departe Hadrian Lupu botezat ad-hoc “Tarzan” , care a alergat in sandale minimaliste si cu o bata in mana (pentru stimularea alergatorilor lenesi :) ),asa cum a promis toti cei 42,195 km.

 Cursa mea:

Dupa o noapte in care am adormit greu si m-am trezit devreme, am mancat niste macaroane cu branza si un ou.M-am imbracat ca de vara /iarna, sperand in indreptarea rapida a vremii.Nu a fost sa fie , asa ca m-am adaptat la conditiile climatice : pantaloni 3/4, bluza maneca scurta+bluza maneca lunga, geaca ploaie, sapca.In Bucuresti ploua de aproximativ 12 ore neincetat , fiind prima zi cu adevarat de toamna din acest an, temperatura era in jur de 8 grade Celsius la ora 6 dimineata, cu scurte rafale de vant.Am ajuns relativ repede la start si am gasit si loc de parcare a masinii spre surprinderea mea.Am facut o “scurta incalzire” cu Liviu dupa care am inceput “socializarea” cu ceilalti participanti la traficul oprit din capitala.

Alergarea a fost facuta de dragul alergarii. Cu toate ca aveam targetul in minte, nu era un motiv suficient de puternic pentru a forta nota si de a atinge targetul cu orice pret. M-am simtit bine in timpul alergarii, primele 3 ture facandu-le „pe nerasuflate”, la tura 4 am simtit o oarecare oboseala fizica, fapt datorat in parte si neefectuarii complete a antrenamentelor de „long run” planificate din luna precedenta evenimentului. Pe traseu m-am hidratat/energizat  cu apa , Isostar si banane- oferite din plin de organizatori. Nu am folosit alte produse energizante, geluri etc. Dupa prima tura am scos bluza cu maneca lunga si am continuat alergarea in tricoul competitiei (de… ma incalzisem). Am avut parte de apa la adidas din plin si din cauza unor alergatori care nu tineau cont de baltile din drum si ploscaiau apa ca la mare. Nu am avut parte de crampe musculare nici in timpul, nici dupa cursa. De data asta nu am facut bataturi din cauza pantofilor de alergare (Asics 2160).

La finish, m-a asteptat nepoata mea (facand parte din staful tehnic) si a alergat impreuna cu mine, din proprie initiativa , pe ultimii 50 metrii, fapt ce a dus la primirea la finish a unei medalii suplimentare pentru ea.Frumos gest din partea organizatorilor.Jos palaria. Cu acest gest au castigat o viitoare participanta la viitoarele probe de la MIB. A promis.

In urma alergarii am slabit 2 kg, pe care le-am pus la loc in urmatoarele 2 zile.

 Timpul meu final (neoficial inca) a fost 4:07:30 , avand o imbunatatire de timp cu 24 minute fata de primul maraton la care am participat, Maratonul de la Cluj 2011, fapt ce il apreciez ca fiind foarte bun, un pas inainte.Consider ca atingerea targetului de 4 ore era realizabil dar in detrimentul placerii alergarii,si nu am dorit asta.Am vrut sa ma bucur, sa inspir aceasta placere, sa o eman, sa o impartasesc cu altii si sa nu schimb nimic din aceasta placere de a alerga din placere. Asta inseamna ca anul 2012 imi va rezerva bucuria atingerii targetului de „sub 4 ore” pentru finalizarea maratonului. Nu-mi ramane decat sa stabilesc locatia unde se va intampla.Am promis. Iar cand promit ma tin de cuvant.

Casuta tehnica: locul 226 din 392 over all,  204 din 343 la masculin si  36 din 72 la categoria mea de varsta.

 

Concluzie:

Intr-un cuvant, o atmosfera destinsa, de sarbatoare (in ciuda frigului si a vremii ploioase) , locatie frumoasa pentru alergat, alergatori cu tonus umoristic, sustinatori de toate felurile (putini dar buni), mesele de hidratare /energizare pline ca la piata, medalie de finisher deosebita (cea mai frumoasa de pana acum) au dus la succesul acestui eveniment pe toate planurile.

Pot spune ca acest eveniment a adus bucurie si liniste in sufletul meu, mi-a aratat ca SE POATE organiza un eveniment la standarde profesioniste in spiritul respectarii sportivilor, in spiritul fair play-ului, chiar daca organizatorii au trebuit sa schimbe traseul pe ultima suta de metrii din cauza sedintei NATO in aceeasi perioada din Bucuresti si probabil si alte greutati specifice organizarii unui eveniment international (42 tari au avut reprezentanti la acest maraton din cate am inteles).Felicitari voluntarilor si sponsorilor care au sustinut evenimentul pentru ca acest proiect sa aiba loc.

 Nu trebuie decat sa crezi ,sa doresti si sa te implici  ca acest lucru sa se intample, fara alte matrapazlacuri balcanice.  Organizatorul: Asociatia Bucharest Running Club asta a facut. Felicitari!!! A spalat rusinea catorva organizatori de concursuri la care am participat anul acesta (probabil si ploaia a contrubuit mult la asta :)  ).

  In spiritul celor spuse mai sus stiu ca un anume alergator este cu sufletul la gura in privinta acestui maraton cat si a evenimentelor sportive cu specific de alergare.I-ar fi facut mare placere sa poata „tropai” cu noi impreuna.Cu toate ca deocamdata nu poate alerga,dupa un stupid accident suferit ,cu putin ajutor moral din partea noastra,al maratonistilor, sper sa il facem sa sa simta inca implicat in acest fenomen, in care va reveni in cele din urma. Drept urmare am discutat cu numerosi alergatori, iar ei si-au manifestat dorinta de a sustine cauza lui Cristian Ungureanu. Povestea intreaga si sustinerea pentru el ,o puteti face la adresa: http://cristianungureanu.wordpress.com/2274-2/

  <<<  Bogdan Antohe si Liviu Bica

 Steven van Groningen >>>

 

   <<<  Marian Chiriac

  Gabi Szabo >>>

  <<< Ro Club Maraton

Crosul Loteriei Romane 2011

2 October 2011 9 comments

 

Anuntul care invita la participare suna asa:

 

Prin prezenta, vă aducem la cunoştinţă faptul că în data de 02 octombrie 2011 va fi organizat Crosul Loteriei Române, concomitent în 5 oraşe – Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Constanţa, având următoarele categorii de participanţi: profesionişti seniori – senioare (19-34 ani), amatori seniori – senioare (19-34 ani), profesionişti juniori – junioare (14-18 ani), amatori juniori – junioare (14 – 18 ani), copii fete – băieţi (11-13 ani), veterani I bărbaţi – femei (35-49 ani), veterani II bărbaţi – femei (peste 50 ani), persoane cu dizabilităţi locomotorii bărbaţi – femei şi persoane cu dizabilităţi senzoriale bărbaţi – femei.

Premiile acordate câştigătorilor, pentru fiecare oraş organizator, în funcţie de categoria de participanţi, constau în:diverse sume de bani (destul de consistente) pentru primii/le  10 locuri la fiecare categorie de participare. Totodată, vă informăm că participanţii la Crosul Loteriei Române, ca şi în ediţiile precedente, vor primi câte un tricou personalizat C.N.L.R. S.A. şi apă plată.

 

Traseul a avut o lungime de fix 4.260 metrii, cu plecare de la Aqua Magic si intoarcere in dreptul hotelului National.

Am fost selectati inca de la inceput pe categorii de varsta, bagati la gramada in tarcuri.Alergatori au fost din toate colturile : Tulcea,Mangalia,Bucuresti,Galati,Republica Moldova.Organizatorii au avut destui voluntari pe traseu ,dar din nefericire au avut doar rol decorativ, de multe ori fiind depasiti de situatie.Startul l-a dat Razvan Florea, campionul olimpic la inot.

Inca de la inceput s-a creat o invalmasala de alergatori, unii dintre ei neavand nimic in comun cu alergarea,persoanele cu dizabilitati fiind lasate la urma plutonului, nu in fata asa cum se face la orice concurs care se respecta, unii dintre ei fiind nevoiti sa intre pe sensul de circulatie al masinilor pentru a putea depasi turma de alergatori.Alti smecherasi au scurtat traseul de intoarcere (3 dintre ei i-am vazut personal) fara ca vreun voluntar/arbitru sa ia vreo masura in sensul asta.Nici nu aveam chef sa fac pe militianul , mai ales ca am avut o experienta de acest gen la Campionatele Nationale/Balcanice de Triatlon. Pana la intoarcerea din dreptul hotelului National am putut sa-mi evaluez vizual contracandidatii la categoria mea si am constatat ca stateam destul de binisor (oricum nu-mi propusesem o tinta anume datorita faptului ca peste 1 saptamana trebuia sa concurez la maraton Bucuresti si nu aveam chef de vreo accidentare prosteasca) , pe final am mai depasit 2 alergatori din aceeasi categorie de varsta si am fost depasit de 1.La final ne-am asezat la rand in ordinea sosirii , am intrebat in dreapta si in stanga pe cei care imparteau locurile pentru fiecare categorie in parte cine este responsabil pentru categoria mea de varsta, m-au pasat de la unul la altul, nici unul nu stia de celalalt, scarbit, am lasat-o balta, ca sa constat cu surprindere, ducandu-ma sa-mi ridic tricoul de participant ,ca cei 2 alergatori pe care i-am depasit si s-au asezat in spatele meu cu cateva persoane ,au fost premiati la categoria de varsta comuna :veterani I bărbaţi  (35-49 ani).

- cu Claudiu

- cu Cristi Bornaz,Sabin Vasile, Dana Toma

Asta DA organizare!! :)  – pentru ei. Am mai facut cateva poze cu colegi alergatori (m-am intalnit surprinzator si cu Valeriu Bobocescu- venit din Bucuresti pentru acest concurs, cu care am participat la Maraton Marasesti 2011), l-am asteptat pe nepotu’ Claudiu sa-si termine si el cursa (din pacate el nu a mai prins tricoul promis participantilor) si am plecat spre casa.

- cu Valeriu Bobocescu

In afara faptului ca m-am intalnit cu alti alergatori constanteni si nu numai, la acest eveniment, faptul ca am socializat pe diferite teme, a fost o Duminica dimineata pierduta, irosita.Nu inteleg cum cineva care are intentia de a organiza un eveniment sportiv nu ia in considerare toate aspectele organizatorice.

Daca nu dispune de oameni specializati (cu toate ca au fost parteneri cu DJS Constanta), macar puteau sa citeasca cateva forumuri, sa puna intrebari si sa-si dea INTERESUL.Pana acum a fost CEA MAI PROASTA ORGANIZARE a unui concurs la care am participat.A fost  un „evenimet sportiv” prost gestionat. Așa se întâmlă oriunde nu există oameni care să înțeleagă ce trebuie făcut. Greșeli e normal să existe, nimeni nu este perfect, nimeni nu-i învățat, sunt constient de asta. (Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul- cum spune un contemporan al nostru)

 

Problema e când perseverezi în greșeală.Si din cate am inteles / citit si pe alte bloguri/site-uri, aceste probleme s-au perpetuat din anii precedenti.

 

Sper sa ma racoresc bine la Maratonul International Bucuresti, „main eventul” anului la noi in tara de peste 1 saptamana.Sper sa vad o organizare perfecta , asa cum a fost anul trecut, sper sa spele amintirea trista a ultimilor 2 concursuri la care am participat in Constanta .

 

 

Categories: Sport
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 235 other followers

%d bloggers like this: